În aprilie 1986, Müller și Bednorz și-au publicat rezultatele în Journal of Physics, rezultând într-o descoperire care a fost confirmată rapid de alte grupuri de cercetători. Datorită impactului extraordinar și confirmării rapide a rezultatelor, Premiul Nobel le-a fost acordat la doar un an distanță de la publicarea descoperirii – un interval extrem de scurt în istoria acestui prestigios premiu.
Pe lângă Premiul Nobel, Karl Alexander Müller a fost distins cu numeroase alte premii și onoruri internaționale, printre care Premiul Marcel Benoist în 1986 și Premiul Fritz London Memorial în 1987. De asemenea, a fost ales membru al Academiei Naționale de Științe din SUA în 1989 și al Academiei Ruse de Științe în 1994. A primit aproximativ o duzină de doctorate onorifice, inclusiv din partea Universităților din München, Geneva, Salzburg și Leipzig.
Între 1970 și 1994, Müller a fost profesor de fizică la Universitatea din Zürich. După retragerea din activitate, a locuit în localitatea Hedingen, unde, în semn de recunoaștere, a fost declarat cetățean de onoare în 1988. A fost căsătorit și a avut doi copii, un fiu și o fiică.
Karl Alexander Müller rămâne o figură emblematică a științei contemporane, un savant al cărui nume este strâns legat de una dintre cele mai importante descoperiri din fizica modernă.
Jurnal FM 
