Jules Romains, poet, prozator, dramaturg și eseist francez

Jules Romains (pseudonimul lui Louis Henri Jean Farigoule, n. 26 august 1885, Saint-Julien-Chapteuil, Franța – d. 14 august 1972, Paris) a fost poet, prozator, dramaturg și eseist francez, considerat fondator și principal reprezentant al unanimismului, curent literar ce promova ideea de solidaritate și conștiință colectivă.

Romains a urmat studii de științe și filozofie la École Normale Supérieure din Paris. După o perioadă în care a predat filozofia, în 1919 s-a dedicat exclusiv scrisului. În timpul ocupației germane din 1940 s-a refugiat în Statele Unite, unde a rămas până la sfârșitul războiului. Revenit în Franța, a fost ales în 1946 membru al Académie Française.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jules_Romains#/media/Fișier:Jules_Romains.jpg

La începutul carierei a fost cunoscut ca poet și ca inițiator al unanimismului (împreună cu Georges Chennevière), mișcare literară născută între 1908–1911 și inspirată de ideea fraternității universale și a „conștiinței de grup”. Volumul său La Vie unanime (1908) a devenit manifestul acestei orientări. Primele sale piese au fost montate de Jacques Copeau la Théâtre du Vieux-Colombier.

Cea mai cunoscută lucrare dramatică a sa rămâne comedia satirică Knock ou le triomphe de la médecine (1923), o critică acidă a puterii medicilor de a specula credulitatea oamenilor. Personajul principal, Dr. Knock, a fost interpretat magistral de Louis Jouvet, care a transformat piesa într-un succes de durată, ecranizat ulterior în 1932.

Ca prozator, Romains a început să se impună prin romane colective precum Mort de quelqu’un (1911) și Les Copains (1913), lucrări ce explorează reacțiile și legăturile de grup. Însă adevărata sa capodoperă este ciclul epic Les Hommes de bonne volonté (Oameni de bunăvoință, 27 volume, 1932–1946), o frescă monumentală a societății franceze între 1908 și 1933. Seria include volume inspirate din viața cotidiană, evenimente istorice (precum bătălia de la Verdun), dar și intrigi de tip polițist, toate construite cu tehnica unanimistă de surprindere a conștiinței colective.

Opera literară

Poezie

• La Vie unanime (1908)
• Europe (1916)
• Les Quatre saisons (1917)
• Le voyage des amants (1920)
• Ode génoise (1924)
• L’homme blanc (1937)
• Pierres levées (1945)
• Maisons (1957)

Romane

• Mort de quelqu’un (1911)
• Les Copains (1913)
• Les Hommes de bonne volonté (1932–1946, 27 vol.)
• Éros de Paris (1932)
• Le Crime de Quinette (1932)
• Verdun (1938)
• alte volume din ciclul Oameni de bunăvoință

Teatru

• L’armée dans la ville (1911)
• Monsieur Le Trouhadec saisi par la débauche (1923)
• Knock ou le triomphe de la médecine (1924)
• Le dictateur Démétrios (1926)
• Donogoo (1931)
• Grâce encore pour la Terre! (1947)
• alte piese și adaptări (inclusiv Volpone, în colaborare cu Stefan Zweig, 1929).