Jurnal FM 
Jöns Jacob Berzelius, chimist suedez, inventator al notației chimice moderne
#Postat de Carmen Vintu on august 20, 2024
Jöns Jacob Berzelius (născut la 20 august 1779, în apropiere de Linköping, Suedia – decedat la 7 august 1848, Stockholm) este considerat unul dintre fondatorii chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier. Este cunoscut în special pentru determinarea greutăților atomice, dezvoltarea simbolurilor chimice moderne, teoria sa electrochimică, descoperirea și izolarea mai multor elemente, precum și pentru investigarea fenomenelor de izomerism și cataliză, cărora le-a dat numele. Berzelius a fost un empiric riguros, insistând ca orice nouă teorie să fie în conformitate cu totalitatea cunoștințelor chimice existente.
Berzelius a studiat medicina la Universitatea din Uppsala între 1796 și 1802, iar între 1807 și 1832 a fost profesor de medicină și farmacie la Institutul Karolinska. A devenit membru al Academiei Regale de Științe din Suedia în 1808 și a servit din 1818 ca secretar perpetuu al acesteia. În 1818, la încoronarea regelui Carol al XIV-lea Ioan, Berzelius a fost înnobilat, iar în 1835, după căsătoria cu Elizabeth Poppius, a primit titlul de baronet. Cuplul nu a avut copii.
Berzelius a fost un susținător timpuriu al noii chimii propuse de Antoine Lavoisier și a rămas un adept fervent al științei iluminismului, chiar și în fața ascensiunii romantismului în Europa. Deși inițial interesat de chimia fiziologică, și-a concentrat atenția pe chimia anorganică, domeniu în care a făcut cele mai semnificative contribuții, dedicând în cele din urmă timp și chimiei organice.
Berzelius este renumit pentru sistemul său de dualism electrochimic. Bateria electrică inventată de Alessandro Volta în 1800 a oferit prima sursă experimentală de curent electric. În 1803, Berzelius a demonstrat, la fel ca Humphry Davy mai târziu, capacitatea curentului electric de a descompune substanțele chimice în constituenți opuși din punct de vedere electric. Pe baza acestor dovezi, Berzelius a generalizat chimia acid/bază a lui Lavoisier, propunând că toți compușii chimici conțin doi constituenți opuși din punct de vedere electric: acidul (electronegativ) și baza (electropozitiv). Această teorie a dus la o nouă înțelegere a compușilor chimici și a fost aplicată la o gamă largă de substanțe, inclusiv la compuși organici și minerali.
Berzelius a investigat și relațiile cantitative ale substanțelor chimice. Începând cu 1806, el a întreprins un program amplu de analiză a materiei anorganice, determinând greutățile atomice ale elementelor și formulele compușilor anorganici. Rezultatele sale au oferit o descriere completă a principiilor proporțiilor de combinare chimică, stabilind astfel o bază cantitativă pentru înțelegerea combinațiilor chimice. Aceste descoperiri au fost publicate în lucrări precum Essai sur la théorie des proportions chimiques et sur l’influence chimique de l’électricité (1819) și în tabelele de greutate atomică incluse în traducerea germană din 1826 a manualului său de chimie.
Proiectul său de specificare a substanțelor a avut ca rezultat dezvoltarea unor standarde analitice mai stricte și a unei nomenclaturi chimice extinse, bazate pe denumirile latine ale elementelor și simboluri chimice inovatoare. Sistemul său de notație a permis reprezentarea compoziției compușilor atât calitativ, cât și cantitativ, influențând semnificativ chimia modernă.
Berzelius și-a aplicat metodele analitice în mineralogie și chimie organică. În mineralogie, el a descoperit mai multe elemente, cum ar fi ceriul și toriul, și a contribuit la înțelegerea compoziției chimice a mineralelor. Analizele sale au dus la recunoașterea izomorfismului, descoperit de Eilhardt Mitscherlich, și au transformat mineralogia într-o disciplină mai riguroasă din punct de vedere chimic.
Berzelius a jucat un rol esențial și în chimia organică, aplicând principiile chimiei anorganice pentru a înțelege compoziția compușilor organici. Deși la sfârșitul carierei sale a rezistat unor noi teorii, cum ar fi substituția clorului, contribuțiile sale inițiale au stabilit bazele chimiei organice.
Berzelius a avut o influență profundă asupra chimiei, atât prin realizările sale științifice, cât și prin capacitatea sa de a promova și disemina idei și metode noi. A instruit și colaborat cu mulți chimiști renumiți și a publicat lucrările sale în diverse limbi, asigurându-se că descoperirile sale erau cunoscute și aplicate pe scară largă. Pe lângă contribuțiile sale în chimie, Berzelius a introdus și termeni importanți precum „izomerism” și „cataliză”, și a inventat termenul de „proteină”, contribuind la dezvoltarea ulterioară a chimiei organice și biochimiei.
Sursa: https://www.britannica.com/biography/Jons-Jacob-Berzelius/Organic-chemistry
