John William Strutt, fizician britanic

John William Strutt, al treilea baron Rayleigh (născut pe 12 noiembrie 1842, în Langford Grove, Maldon, Essex, Anglia – decedat pe 30 iunie 1919, la Terling Place, Witham, Essex), a fost un fizician britanic remarcabil, cunoscut pentru contribuțiile fundamentale în acustică și optică, care au devenit elemente esențiale în teoria propagării undelor în fluide. În 1904, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, fiind recunoscut pentru izolarea cu succes a argonului, un gaz inert din atmosferă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/John_William_Strutt_Rayleigh#/media/Fi%C8%99ier:John_William_Strutt.jpg

Strutt a avut o sănătate fragilă în copilărie și adolescență, motiv pentru care a fost retras atât de la Eton, cât și de la Harrow. Din 1857 a studiat privat timp de patru ani sub îndrumarea unui tutore, iar în 1861 a intrat la Trinity College, Cambridge, unde a obținut licența în 1865. Fascinat de științele fizice, Strutt și-a cumpărat în 1868 echipament științific pentru cercetări independente. Prima sa lucrare din 1869 oferea o prezentare clară a teoriei electromagnetice a lui James Clerk Maxwell, explicată prin analogii accesibile publicului larg.

După un episod de febră reumatică în 1871, Strutt a fost încurajat să facă o excursie de recuperare în Egipt. În timpul acestei călătorii, în compania soției sale, Evelyn Balfour, sora lui Arthur James Balfour, a început să scrie „Teoria sunetului”. Acest tratat fundamental, publicat în două volume în 1877 și 1878, analizează vibrațiile și rezonanța solidelor elastice și a gazelor, devenind un punct de referință pentru literatura de acustică.

După întoarcerea în Anglia, Strutt a moștenit în 1873 titlul de baron Rayleigh. Stabilit la reședința de familie din Terling Place, a amenajat un laborator în care a început cercetări esențiale în domenii precum electromagnetismul, acustica și optica. În acest laborator a dezvoltat teoria care explică de ce cerul este albastru, ca urmare a împrăștierii luminii de către particulele atmosferice. „Legea împrăștierii Rayleigh”, rezultată din această descoperire, rămâne fundamentală în studiul propagării undelor.

Între 1879 și 1884, Rayleigh a acceptat poziția de profesor Cavendish la Cambridge, unde a inițiat cercetări intense privind standardele electrice. După cinci ani, a revenit la Terling Place, dedicându-se cercetării independente. În 1895, Rayleigh a izolat argonul, pornind de la discrepanțele observate în densitatea azotului atmosferic. La scurt timp, chimistul William Ramsay a reușit, de asemenea, să izoleze argonul, iar cei doi au împărțit meritele pentru această descoperire. Rayleigh a scris un articol despre argon pentru Encyclopædia Britannica și a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1904, în timp ce Ramsay a primit premiul Nobel pentru Chimie.

În anii finali, Rayleigh a avut un rol influent în educație și administrație guvernamentală și a fost numit cancelar al Universității Cambridge în 1908, funcție pe care a ocupat-o până la moartea sa în 1919.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/John-William-Strutt-3rd-Baron-Rayleigh