Jean Le Rond d’Alembert, matematician și filosof francez

Jean Le Rond d’Alembert a fost un remarcabil matematician și filosof francez, născut și crescut în Paris (n. 16 noiembrie 1717, Paris, Regatul Franței – d. 29 octombrie 1783, Paris, Regatul Franței), cunoscut pentru contribuțiile sale esențiale în știință și filosofie în perioada Iluminismului.

Jean Le Rond s-a născut în noiembrie 1717, fiind găsit abandonat la biserica Saint-Jean-le-Rond din Paris. Dus inițial la orfelinat, a fost botezat după locul unde a fost găsit și ulterior încredințat soției unui geamgiu sărac. Deși părinții săi biologici, doamna de Tencin și Chevalier Destouches, nu l-au recunoscut oficial, tatăl său i-a oferit o protecție discretă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_le_Rond_D%27Alembert#/media/Fi%C8%99ier:Alembert.jpg

La vârsta de doisprezece ani, d’Alembert a intrat la Collège des Quatre-Nations, unde a impresionat prin ușurința cu care stăpânea limbile clasice și gândirea filozofică. Deși inițial era pe cale să urmeze teologia, a preferat să studieze dreptul, iar mai târziu a încercat medicina. Cu toate acestea, și-a descoperit adevărata chemare în matematică, o disciplină pe care, practic, și-a dezvoltat-o singur.

Începând cu 1739, a trimis primele sale observații Academiei de Științe, continuând cu lucrări în domenii ca mecanica și dinamica. Tratatul său de dinamică (1743) introduce „principiul lui d’Alembert”, un concept fundamental care transformă problemele de dinamică în probleme de statică. De asemenea, a elaborat ecuații generale de mișcare a fluidelor și a făcut progrese în acustică și astronomie, contribuind la avansarea matematicii prin cercetările sale asupra numerelor complexe și teoremei fundamentale a algebrei.

Datorită succesului său în academii, d’Alembert a devenit un invitat frecvent în saloanele franceze, cunoscut pentru spiritul său vivace și ironia subtilă. Printre prieteniile sale remarcabile s-a numărat și Julie de Lespinasse, căreia i-a oferit susținere necondiționată pe durata unei vieți marcate de dificultăți.

Loialitatea sa era vizibilă atât în relațiile de prietenie, cât și în angajamentele față de cei apropiați. În scrisorile sale către Voltaire, vorbea despre legătura sa cu Julie de Lespinasse ca fiind una bazată pe respect și prietenie profundă. De asemenea, și-a arătat atașamentul față de asistenta sa, căreia i-a rămas devotat, chiar și după ce a fost chemat să locuiască la curtea lui Frederic al II-lea al Prusiei sau la curtea Ecaterinei a II-a a Rusiei.

D’Alembert era cunoscut pentru scepticismul său moderat și pentru dorința de a fundamenta moralitatea și logica pe principii simple, acordând intuiției un loc important în matematică. Deși apăra valorile creștinismului și exprima deseori un respect față de valorile spirituale, în lucrările sale publice păstra o atitudine prudentă și bine echilibrată.

D’Alembert a fost esențial în realizarea și promovarea Enciclopediei, colaborând nu doar prin articole de matematică, dar și prin scrierea Discursului preliminar, în care a expus programul iluminist. A menținut colaborarea cu filosofi precum Montesquieu și Voltaire, chiar dacă provocările și atacurile continue din partea criticilor l-au determinat să renunțe la acest proiect.

Activitatea sa în Academia Franceză a continuat cu publicarea unor lucrări în domeniul muzicii și filosofiei, precum Elemente de muzică teoretică și practică și Eseu despre elementele filosofiei. A sprijinit noi membri ai Academiei și a lăsat o contribuție importantă prin seria de elogii dedicate colegilor săi academicieni.

D’Alembert a murit pe 29 octombrie 1783, fără ceremonie religioasă, însă testamentul său era semnat cu expresia „În numele Tatălui…”, un gest surprinzător pentru contemporanii săi care l-au văzut ca pe un exponent al gândirii libere. Astfel, viața și munca sa continuă să fie o reflexie complexă a spiritului iluminist.

Sursa: https://www.larousse.fr/encyclopedie/personnage/Jean_Le_Rond_d_Alembert/104702