Jurnal FM 
Jalal ad-Din Muhammad Rumi, unul din cei mai cunoscuți mistici persani și islamici
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 30, 2024
Jalal ad-Din Muhammad Rumi, pe numele său complet Mawlānā Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī (persană مولانا جلال الدین محمد رومی, turcă Mevlânâ Celâleddin Mehmed Rumi), cunoscut și ca Mawlānā Jalāl-ad-Dīn Muhammad Balkhī (Mawlānā Jalāl ad-Dīn Muhammad Balkhī; persană محمد بلخى; n. 30 septembrie 1207, Вахш(d), Hatlon, Tadjikistan – d. 17 decembrie 1273, Konya, Sultanatul de Rum, astăzi în Turcia) a fost unul din cei mai cunoscuți mistici persani și islamici, întemeietor al Ordinului Mevlevi.
Limba maternă a lui Rumi a fost persana.
Rumi, denumit „prințul poeților sufi”, a fost un mistic care a amalgamat în sine gânditorul și artistul. În întreaga lui creație el a proslăvit iubirea divină, ghidul spiritual al biografiei sale. El nu l-a căutat pe Dumnezeu în afară, ci în sine însuși.
Mowlānā Jalāloddin Balkhi, cunoscut în Persia sub numele de Jalāl ad-Dīn Muhammad Balkhī și în Occident sub numele de Rumi, s-a născut pe 30 septembrie 1207, în provincia Balkh, Afganistan, la marginea estică a Imperiului Persan. Provenea dintr-o familie de juriști, teologi și mistici islamici, inclusiv tatăl său, cunoscut sub titlul de „Sultanul savanților” de către adepții lui Rumi. În tinerețe, familia sa a călătorit peste două mii de mile spre vest, fugind din calea armatelor lui Genghis Khan, stabilindu-se în Turcia de astăzi, unde Rumi a trăit și creat cea mai mare parte a operei sale.
În adolescență, Rumi a fost remarcat de poetul și profesorul Fariduddin Attar, care i-a oferit o copie a propriei sale lucrări, Ilahinama („Cartea lui Dumnezeu”). După moartea tatălui său în 1231, Rumi a preluat conducerea madrasei, devenind un lider spiritual al comunității. Fiul său cel mare, Sultan Velad, a păstrat 147 dintre scrisorile intime ale lui Rumi, care oferă o perspectivă asupra vieții sale și a modului în care se implica activ în comunitate, mediatizând conflicte și facilitând împrumuturi între nobili și studenți.
Un moment central în viața lui Rumi a avut loc în 1244, când l-a întâlnit pe Shams Tabriz, un derviș sărman care a jucat un rol crucial în dezvoltarea spirituală a poetului. Relația lor apropiată a durat patru ani, până când Shams a dispărut în decembrie 1248, posibil ucis sau exilat de discipolii geloși ai lui Rumi. Această pierdere a declanșat o producție vastă de poezie, incluzând peste patruzeci de mii de versuri lirice, care au fost adunate în Divan-e Shams-e Tabrizi (Operele lui Shams din Tabriz), una dintre cele mai valoroase opere din literatura persană.
Rumi a continuat să creeze până în ultimii ani ai vieții sale, când, din 1262, a început să dicteze Masnavi-ye Ma’navi (Versuri spirituale) scribului său, Husam Chelebi. Această lucrare monumentală în șase volume și șaizeci și patru de mii de versuri este considerată cea mai profundă învățătură spirituală a lui Rumi, fiind descrisă de el însuși ca „rădăcinile rădăcinilor rădăcinilor religiei islamice”.
Rumi s-a stins din viață pe 17 decembrie 1273, la Konya, Turcia, unde a fost înmormântat alături de tatăl său. Mausoleul său, cunoscut sub numele de Yeșil Türbe (Mormântul verde), a devenit parte a muzeului Mevlâna, loc de pelerinaj pentru mii de vizitatori din întreaga lume care vin să onoreze poetul și gânditorul spiritual.
Coleman Barks, în traducerea sa a poeziei lui Rumi, remarcă: „Rumi este unul dintre marile suflete și profesori spirituali. El ne arată măreția noastră, dorind să fim mai vii, mai treji, să vedem frumusețea noastră în oglindă și unul în celălalt.”
Sursa: https://poets.org/poet/jalal-al-din-rumi
