Iuliu A. Zanne, folclorist român

Iuliu A. Zanne (n. 11 iulie 1855, Bursa, Imperiul Otoman – d. 14 februarie 1924, București, România) a fost un remarcabil folclorist român.
Fiul pașoptistului Alexandru Zane, exilat în Turcia, Iuliu A. Zanne a urmat cursurile Școlii Centrale de Ingineri din Paris, între 1880 și 1884. A fost inginer de căi ferate, lucrând la Serviciul de poduri și șosele, iar mai târziu a fost subdirector al Serviciului tehnic al Primăriei Capitalei. Sub influența mentorului său, Bogdan Petriceicu Hasdeu, și continuând tradiția lui Iordache Golescu (1768-1848), Zanne a adunat și organizat o imensă cantitate de proverbe și zicători românești, cu ajutorul unor colaboratori dedicați. Opera sa monumentală cuprinde aproximativ 7.000 de pagini, incluzând 18.940 de tipuri de proverbe, distribuite în volumele I-VII, la care se adaugă încă 4.500 de tipuri în volumele IX și X, și cele 16.350 de tipuri din lucrarea anterioară a lui Iordache Golescu, publicată în volumul VIII al corpusului său. Aceste proverbe, zicătorile, aforismele și cuvintele pline de înțelepciune reprezintă nu doar o comoară de înțelepciune populară, dar și o fereastră deschisă asupra mentalităților și valorilor culturii românești din trecut.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_A._Zanne#/media/Fișier:Iuliuazanne.jpg

Operele sale au fost o sursă importantă de inspirație pentru cercetările din domeniul semioticii, poeticii și stilisticii, fiind analizate în lucrări semnate de Constantin Negreanu, Cezar Tabarcea, Pavel Ruxandoiu și Dumitru Stanciu.

Între 1895 și 1903, Zanne a publicat „Proverbele românilor”, în zece volume, o lucrare fundamentală de paremiologie românească, care include și manuscrisul „Pilde, povățuri și cuvinte adevărate” al lui Iordache Golescu, dar și material adunat din satele românești. De-a lungul acestor ani, Zanne a strâns informații din surse variate, întreținând corespondență constantă cu învățătorii, preoții și intelectualii din sate, pentru a aduna cât mai multe proverbe și zicători autentice. Aceste cercetări s-au desfășurat în mod riguros, iar lucrarea finală a fost rezultatul unui efort susținut, ce a necesitat nopți nedormite și o vastă erudiție literară.

Zanne era cunoscut și în cercurile satului, fiind un „bun prieten” al țăranilor și un filantrop dedicat, cu toate că, în ciuda statutului său, obișnuia să poarte haine simple, uneori uzate. Pe lângă activitatea sa folclorică, Zanne a contribuit și la infrastructura locală, precum șoseaua care lega gara Roșiești de satul Băsești. Aceasta era una dintre realizările sale din perioada în care lucra la Ministerul Lucrărilor Publice. De asemenea, a fost un susținător al educației și a jucat un rol activ în dezvoltarea culturală a satelor românești, cu o mare implicare în înființarea unor școli.
Lucrarea sa principală este „Proverbele românilor”, care a fost publicată în zece volume între 1895 și 1903, cu o prefață semnată de G. Dem. Teodorescu. Aceasta a fost reeditată de mai multe ori de-a lungul decadelor, și a devenit un pilon central al studierii folclorului românesc. Diverse ediții ale acestei lucrări au apărut în anii 1907, 1959, 2003-2004 și 2006, iar lucrarea sa rămâne una dintre cele mai complete și importante colecții de proverbe din literatura română.

Resurse

• Proverbele românilor pe archive.org.