Ienăchiță Văcărescu, poet, filolog și istoric român

Ienăchiță Văcărescu (n. 1740 – d. 11 iulie 1797) a fost un poet, filolog și istoric român, o figură emblematică a Iluminismului românesc. Provenind din vechea familie boierească a Văcăreștilor, s-a remarcat prin erudiția sa vastă, fiind poliglot și cunoscând numeroase limbi străine.

Văcărescu a utilizat limba română în operele sale filologice, istorice și poetice, contribuind semnificativ la modelarea limbii literare moderne.
Gramatica sa din 1787 a fost o lucrare pionierată, cuprinzând reguli gramaticale, capitole de prozodie și exemple originale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ien%C4%83chi%C8%9B%C4%83_V%C4%83c%C4%83rescu#/media/Fi%C8%99ier:Anton_Chladek_-_Ienachita_Vacarescu.jpg
Văcărescu a scris o „Istorie a prea puternicilor împărați otomani”, o cronică importantă a Imperiului Otoman, dar și jurnale de călătorie interesante.
Poezia sa, deși redusă ca dimensiuni, este apreciată pentru delicatețea sa, lirismul erotic și influențele folclorice.
Văcărescu a pus bazele filologiei române moderne și a contribuit semnificativ la dezvoltarea limbii literare.
Opera sa poetică a influențat generațiile viitoare de scriitori români.
A rămas o figură emblematică a Iluminismului românesc, fiind admirat pentru erudiția sa, spiritul critic și dragostea pentru cultură.
„Urmașilor mei Văcărești / Las vouă moștenire / Creșterea limbii românești / Ș-a patriei cinstire.” (din „Testamentul”).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ien%C4%83chi%C8%9B%C4%83_V%C4%83c%C4%83rescu