Ionel Brătianu 

10 minute de istorie cu Daniel Dojan

21 august

Pentru toți românii, când ne gândim la oamenii politici ai națiuni, cu siguranță ne vin în minte câteva nume de seamă precum: Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Sturza sau Lascăr Catargiu, când ne gândim la epoca modernă, și vine vorba despre România Mare gândul ne duce către Ion. I. C. Brătianu, cunoscut ca Ionel Brătianu.

A fost cel mai mare dintre fii lui Ion C. Brătianu, lider pașoptist, premier și întemeietor al Statului Român Modern. Ionel s-a născut pe 20 august 1864, pe moșia familiei din județul Argeș. În timpul războiului de independență. tatăl său l-a luat alături de el în prima linie de unde a învățat, în opinia istoricului Adrian Cioroianu, o importantă lecție, că războaiele se câștigă în prima linie dar victoriile se pregătesc pe infrastructura din spatele frontului.

După absolvirea Liceului „Spiru Haret” din București, pleacă la Paris unde obține o diplomă de inginer, în anul 1889. După revenirea în țară lucrează pe unele șantiere alături de Anghel Saligny.

A fost căsătorit de două ori. Prima dată cu Maria Brătianu, cunoscută ca „prințesa Maria Moruzi-Cuza”, văduva lui Alexandru Al. Ioan Cuza (fiul domnitorului Cuza Vodă) și a avut un copil, Gheorghe I. Brătianu. A doua soție a fost Eliza Brătianu, născută Știrbei, nepoata dinspre tată a lui Barbu Știrbei, ultimul domnitor al Valahiei. În 1907 se căsătorește cu Eliza, fosta soție a conservatorului Alexandru Marghiloman.

Evident că avea să urmeze o carieră politică și în 1895 devine membru al Partidului Național Liberal, după care va candida la Colegiul I, de unde va fi ales deputat de Gorj.

În 1907, în guvernul condus de Dimitrie Sturdza este numit ministru de interne, iar alături de generalul Alexandru Averescu participă la reprimarea răscoalei țărănești. Însă, din acel moment, va fi unul dintre cei mai fervenți susținători ai reformei agrare înțelegând nevoia unei astfel de schimbări în societatea românească. Pe 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al PNL acceptă propunerea înaintată de Brătianu privind reforma agrară (exproprierea parțială a marii proprietăți) și electorală (colegiu electoral unic). Aceste propuneri ale liderului liberal sunt susținute și de o importantă parte a oamenilor de stat ai vremii: Regele Carol I, conservatorii democrați (care susțin însă niște modificări – două colegii electorale și expropriere prin cumpărare) și chiar conservatorii „bătrâni” (expropriere in extremis și în plan electoral acceptă doar o lărgire a bazei colegiilor existente).

Devine premier al României în 1909 și conduce guvernul până în 1910, iar ulterior preia guvernarea în cele mai tensionate momente din istoria României, între anii 1914 și 1918. Va fi cel care va reorienta politica externă a României, de la alianța cu Puterile Centrale către alianța cu Antanta. În perioada războiului va avea intuiția să insiste asupra unui sprijin francez pentru Armata Română, iar ulterior va acționa pe căile diplomatice pentru recunoașterea Marii Uniri.

În 1919 refuză să semneze personal Tratatul cu Austria și îi cedează locul ardeleanului Alexandru Vaida-Voedov. A revenit la guvernare în ianuarie 1922 și avea să conducă destinele României pentru următorii patru ani.

Perioada cuprinsă între 19 ianuarie 1922 și 29 martie 1926, este una dintre cele mai eficiente guvernării căci atunci s-au bazele legislative ale României Mari. Atunci a fost aprobată Constituția din 1923, Legea Învățământului din 1924 și multe alte legi fundamentale ale Statului Național Unitar. 

A deținut mai multe recorduri ca om politic, conducând Partidul Liberal timp de 20 de ani, a fost numit de  5 ori premier timp în care a condus 7 guverne. Un politician cu viziuni europene, deschis dialogului, un bun mediator, dar în același timp un ferm apărător al intereselor naționale. A avut un singur fiu, pe Gheorghe Brătianu, reputat istoric român care avea să moară în închisorile comuniste.

Ionel Brătianu s-a stins din viață la 24 noiembrie 1927, iar moartea sa a provocat o durere mare pe scena politică românească, prevestind criza în care națiunea română a intrat, criza dinastică, economică și politică. 

Surse:

Adrian Cioroianu, 5 minute de istorie, TVR

Ioana Bugheanu, Ion I.C. Brătianu – „conducătorul din umbră” al României interbelice, Revista Historia