Ion Roată, prețuit de Alexandru Ioan Cuza, decorat de Carol I, țăranul care a contribuit la înfăptuirea Unirii Principatelor Române

Divanul ad-hoc al Moldovei, din care Moș Ion Roată a făcut parte (1857)
În 20 februarie 1882 se stingea din viață una dintre figurile emblematice ale luptei pentru Unire: Ion Roată, țăran și fost deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei din 1857. El a rămas în legendă grație unei nuvele scrise de Ion Creangă.

Ion Roată a venit pe lume în anul 1806, în comuna Câmpuri. Chiar dacă nu a mers la școală, s-a remarcat prin inteligență, cutezanță și talent oratoric.

Momentul său de glorie a fost în 1857 când, la Iași, a fost convocat un Divan Ad-hoc, adică un Parlament, care urma să decidă asupra Unirii dintre Moldova și Valahia. Un Divan Ad-hoc similar a fost convocat la București.

Marile Puteri care doreau să afle voința românilor au cerut ca în aceste adunări să nu fie incluși doar reprezentanții elitei, ci și ai țărănimii. În acest context, Ion Roată, pe atunci în vârstă de 51 de ani, a fost ales deputat din partea județului Putna, alături de Mihail Kogălniceanu.

Moș Ion Roată a continuat să fie prețuit de vechii săi prieteni și după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. În anul 1878, după câștigarea independenței României, principele domnitor Carol I al României l-a decorat pe Moș Ion Roată, la propunerea ministrului de Externe, Mihail Kogălniceanu. Moș Ion Roată a primit ordinul național Steaua României în grad de cavaler pentru contibuția sa la formarea României moderne.

Ion Roată a murit în 1882, iar sătenii din întreg județul Putna s-au adunat la înmormântarea celui care avea o reputație asemănătoare unui sfânt.