Ion Omescu, poet, eseist, scriitor și om de teatru român

Ion Omescu (26 noiembrie 1925, Arad – 14 august 2000, Paris) a fost poet, eseist, scriitor și om de teatru român, stabilit ulterior în Franța. Stăpânea foarte bine limbile franceză, engleză și germană.

Unicul fiu al farmaciştilor Aurica (născută Știrbulescu) și Cornel Omescu, a urmat școala primară la Arad între 1932 și 1936 și a absolvit liceul „Moise Nicoară” cu media maximă, numele său fiind înscris pe placa de marmură a instituției. În 1944 s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din București, iar după absolvirea din 1948 a devenit actor la Teatrul Comedia și, ulterior, la Teatrul Național din București.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/write-communication-ink-pen-2163261

După instaurarea regimului comunist, a încercat să fugă în Occident alături de regizorul Mircea Marosin, dar a fost prins în zona sovietică de ocupație din apropierea Vienei. Extrădat și condamnat la șase ani de închisoare, a executat cinci, o parte din pedeapsă la Canalul Dunăre–Marea Neagră. Eliberat în 1953, a fost angajat ca actor la Teatrul Național din Iași.

În 1956 a fost arestat din nou, după descoperirea manuscrisului unei cărți despre atrocitățile de la Canal. A fost trimis în lagărele de muncă din Balta Brăilei și Salcia, unde s-a remarcat printre deținuți prin talentul său oratoric și prin cunoștințele de limbi străine. A fost eliberat în 1964, prin decretul de amnistie generală a deținuților politici.

Revenit în teatru, a interpretat roluri importante – Romeo, Franz Moor, Oreste, Thomas Becket – și a semnat scenariul filmului „Pentru că se iubesc” (regia Mihai Iacob). A publicat volume de poezii și piese de teatru, printre care „Filtru” și drama „Veac de iarnă”.

În 1972, participând la o reuniune internațională dedicată lui Shakespeare, la Stratford-upon-Avon, a decis să nu se mai întoarcă în România și a cerut azil politic în Franța. Stabilit la Paris, a fondat „La Compagnie de théâtre Ion Omesco” și a montat piese de Michel de Ghelderode, Strindberg, Mrożek și Shakespeare. Între 1975 și 1985 a predat arta dramatică la Conservatorul din Maastricht.

Specialist de renume internațional în opera lui Shakespeare, a publicat mai multe volume la editura „Presses Universitaires de France”, printre care și teza sa de doctorat „Hamlet ou la tentation du possible” (1987), distinsă cu Premiul Biguet al Academiei Franceze.

Opera sa include volume de poezie, teatru și eseuri, atât în română, cât și în franceză, precum Dramele puterii (1968), Iadul și pasărea (1972), La métamorphose de la tragédie (1978), Othello: chef-d’œuvre en sursis (1990), Lui et l’autre (1992) sau L’homme qui se dit Lénine (1998).

Ion Omescu a murit la Paris pe 14 august 2000. Conform dorinței sale, a fost incinerat la 3 mai 2002, la cimitirul Père-Lachaise.