Ion Luican, cântăreț român de muzică populară, romanțe și muzică ușoară

Ion Luican (n. 29 decembrie 1907, comuna Frumușani, județul Călărași — d. 1 septembrie 1992, comuna Frumușani, Călărași) a fost un cântăreț român de muzică populară, romanțe și muzică ușoară. Numele artistului este indisolubil legat de „șlagărul” arhi-îndrăgit, M-a făcut mama oltean.

A fost cel mai mic dintre cei patru copii ai lui Marin și Alesandrina Luican.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Luican#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Luican.jpg

La îndemnul tatălui său, în perioada adolescenței, Ion pleacă la Craiova pentru a urma Școala de preoți, unde devine seminarist. Înainte de a ajunge în București, a fost angajat ca diacon la Biserica Bălăneanu, unde vocea sa remarcabilă a atras atenția patronului Restaurantului Izvorul Rece. Aici, Ion Luican și-a început cariera de cântăreț.

Drumul său către succes nu a fost lung, iar talentul său a fost repede observat de un director de la radio, ceea ce i-a permis să debuteze la Radio în 1933.

De-a lungul carierei sale, Ion Luican a cântat în numeroase turnee alături de orchestre prestigioase precum „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu, „Doina Argeșului” din Pitești, și orchestrele filarmonicilor din Banat, Cluj și Ploiești. A colaborat cu ansambluri precum „Perinița”, Sfatului Popular al Capitalei și Teatrul de estradă „Ion Vasilescu”.

Printre colegii săi de scenă s-au numărat mari artiști ai vremii, precum Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ioana Radu, Rodica Bujor, Gică Petrescu, Petre Gusti, Emil Gavriș, Angela Moldovan, Ileana Constantinescu, Lucreția Ciobanu și mulți alții.

Ion Luican a încetat din viață pe 1 septembrie 1992, în Frumușani, și a fost înmormântat în cimitirul Bisericii „Iancu Nou” din București. Născut pe 29 decembrie 1907, în comuna Frumușani, județul Călărași, Ion Luican a rămas în istoria muzicii românești ca un cântăreț de muzică populară, romanțe și muzică ușoară. Numele său este strâns legat de celebrul șlagăr „M-a făcut mama oltean”.

În adolescență, Ion Luican a urmat cursurile unui seminar teologic, unde a învățat să cânte pe note. În 1934, a absolvit Academia Regală de Muzică din București, unde a studiat sub îndrumarea unor profesori renumiți precum Constantin Brăiloiu și Ion Chirescu. A continuat să se perfecționeze, obținând diploma de la Școala de cântări bisericești în 1943 și terminând studiile liceale la Liceul „Matei Basarab” din București în 1945. În 1956, a absolvit Institutul Teologic de Grad Universitar din București.

În 1932, Ion Luican a fost angajat ca „diseur” la restaurantul „Izvorul Rece”, iar în anul următor a debutat la Radio, interpretând reclame muzicale în direct. În 1933, a câștigat un concurs organizat de casa de discuri Odeon, devenind angajat al acestei firme. A înregistrat primele sale piese pe plăci de gramofon la Berlin, debutând în 1937 cu melodiile „Mi-e dor de-acasă” de Elly Roman și „Să-ți cânt, samovare” de Max Halm.

În anii 1930-1940, Ion Luican a cântat alături de orchestre renumite, inclusiv cele conduse de Petrică Moțoi, Vasile Julea, Frații Stănescu, Elly Roman, Ernst Hönigsberg, George Corologos și Ionel Vlădescu. Începând cu 1948, a făcut trecerea de la muzica ușoară la muzica populară și romanțe, care au devenit principalele genuri muzicale pe care le-a interpretat.

Ion Luican a încetat din viață pe 1 septembrie 1992, în Frumușani, și a fost înmormântat în cimitirul Bisericii „Iancu Nou” din București.

În 1968, Ion Luican a fost decorat cu medalia „Ordinul Meritul Cultural”, clasa a IV-a. De asemenea, a fost desemnat cetățean de onoare al municipiului București.

Sursa: https://folclor-romanesc.ro/ion-luican-biografie/