Ion Irimescu, sculptor român
#Postat de Carmen Vintu on februarie 27, 2026
Ion Irimescu (n. 27 februarie 1903, Preutești, Suceava – d. 29 octombrie 2005, Fălticeni) a fost un sculptor român de renume, profesor și membru al Academiei Române. Considerat „Patriarhul artelor românești”, Irimescu a fost un artist al grației desăvârșite, apreciat pentru lucrările sale remarcabile.

Sura foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Irimescu#/media/Fi%C8%99ier:Stamps_of_Romania,_2003-12.jpg


Monumentul „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, 1976 cod LMI GJ-III-m-B-09471
Răzvan Socol (foto) / Ion Irimescu (sculptor) – fotografie proprie
Monumentul „Constantin Brâncuși” amplasat în Str. Traian, Tg. Jiu (în fața Casei de Cultură a Sindicatelor); realizat de sculptorul Ion Irimescu în anul 1976 (conform [1] și [2]) cod LMI GJ-III-m-B-09471
- CC BY-SA 3.0
- Fișier:Monumentul „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu.JPG
- Încărcată: 30 septembrie 2013
După absolvirea școlii primare nr. 1 din Fălticeni între anii 1910-1915, urmează cursul secundar la Liceul Nicu Gane din același oraș.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Irimescu#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Irimescu_-_Sfantul_Ioan_Botezatorul.jpg
Irimescu a început să învețe la școala primară din Fălticeni, între 1910 și 1915, și a continuat studiile la Liceul „Nicu Gane” din același oraș. Între 1924 și 1928, a studiat la Școala Națională de Arte Frumoase din București, sub îndrumarea profesorilor Dimitrie Paciurea și Oscar Han. În timpul studiilor, a pictat biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Oprișeni-Fălticeni.
După absolvire, Irimescu a debutat la Expoziția de Pictură și Sculptură din București în 1928, cu lucrarea „Eden”. În 1929, a participat la Salonul oficial de pictură și sculptură și la Salonul artiștilor francezi. În 1930, a obținut o bursă de studii la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, iar la Paris a studiat la Académie de la Grande Chaumière. În 1932, a câștigat Mențiunea de onoare a Societății Artiștilor Francezi pentru lucrarea „Autoportret”, expusă la Salonul de primăvară din Paris.
Întors în România în 1933, Ion Irimescu a participat la expoziții importante din țară și din străinătate. În 1940 a devenit profesor la Academia de Belle Arte din Iași și mai târziu la Cluj (1950), iar din 1966 a predat sculptură la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. În 1956 a participat la Bienala de la Veneția, iar în 1961 a expus la Muzeul Rodin din Paris. A expus lucrări și la Berna, Helsinki, Budapesta, Moscova, Varșovia, Praga, Stockholm, Londra, Roma, Berlin, Bonn, Istanbul, Tel Aviv, Damasc, Cairo și Alexandria.
În 1975, Irimescu a donat un număr mare de sculpturi și desene Muzeului din Fălticeni, formând astfel Colecția „Ion Irimescu”. În 1978 a fost ales președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, funcție pe care a deținut-o până în 1989. La finalul vieții, s-a retras în Fălticeni, unde și-a dedicat timpul muzeului ce adăpostește o mare parte din lucrările sale. Ion Irimescu considera muzeul drept „o carte în care mi-am scris amintirile unei vieți”.
Ion Irimescu a fost distins cu multiple premii și titluri de-a lungul carierei sale, printre care: Mențiunea de onoare a Societății Artiștilor Francezi (1932), Premiul Fundației Elena și Anastase Simu (1935), Meritul Cultural în grad de Cavaler clasa I (1954), Premiul de Stat clasa I (1955), Artist al Poporului (1964), Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971), Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer (2001) și Premiul pentru Excelență în Cultura Română (2001). A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1992.
Ion Irimescu a murit la 29 octombrie 2005, la vârsta de 102 ani, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Oprișeni, Fălticeni.
Jurnal FM 