Petre Botezatu, logician, filosof, eseist

Petre Botezatu (27 februarie 1911, Dorohoi, jud. Botoșani – 1 decembrie 1981, București) a fost logician, filosof, eseist, cu preocupări în psihologie și muzicologie.

A absolvit Liceul Național din Iași (1929), Facultatea de Drept (1929–1934) și Facultatea de Litere și Filosofie (1929–1935) din cadrul Universității din Iași, unde a fost influențat de profesori precum Ion Petrovici, Ștefan Zeletin, Alexandru Claudian, Petre Andrei, Mihai Ralea și Dumitru Bădărău.

Și-a început cariera didactică ca profesor de filosofie și drept la liceele militare din Chișinău (1935–1939) și Iași (1939–1945). În 1945, și-a susținut teza de doctorat, Cauzalitatea fizică și panquantismul (coordonator: Dumitru Bădărău). A devenit șef de lucrări (1945–1951) și conferențiar (1951) la Catedra de psihopedagogie a Universității din Iași.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Botezatu#/media/Fi%C8%99ier:Petre_Botezatu.jpg

Din motive politice, fără a fi judecat, a fost trimis la muncă silnică la Canal (1952–1954). După eliberare, a fost zidar la Onești, corist la Filarmonica din Iași și psiholog principal la Laboratorul de Psihologie al C.F.R. din Iași (1954–1964). A revenit în mediul academic ca cercetător științific la Institutul de Științe Pedagogice din Iași (1956–1957) și ca profesor conferențiar (1957–1967) la Facultatea de Filosofie a Universității din Iași. Ulterior, a fost profesor titular și profesor emerit (1973), predând cursuri de logică generală și teoria sistemelor logice până la pensionarea sa (1975).

Distincții și afiliere

• Membru fondator al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1949)
• Membru corespondent al Academiei de Științe Sociale și Politice (1970)
• Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române (1969).

Petre Botezatu a propus o logică naturală, fundamentată pe o teorie generală a raționamentului, care să cuprindă în mod sistematic procedeele deductive complexe ale științei moderne. În cadrul acestei logici, formele gândirii sunt modelate de obiectele cu care operăm, iar sistemul periodic al entităților raționale determină un sistem corespunzător al raționamentelor.

A dezvoltat logica operatorie, extinzând și generalizând silogistica clasică. A clasificat modelele matematice ale silogisticii, analizându-le din perspective sintactice, semantice și pragmatice. De asemenea, a identificat noi forme de inducție completă, precum inducția diferențială, și a fundamentat o logică a probabilității.

Petre Botezatu a construit functorul de implicație probabilă, definind patru tipuri de functori cu diferențe de „putere intensională” și „putere extensională”. Aceste contribuții au permis elaborarea unei silogistici asertorico-problematice, demonstrând că orice cuplu silogistic asertoric permite derivarea unei concluzii probabile, chiar dacă nu una asertorică.

Un alt concept fundamental dezvoltat de Botezatu este cel de antinomie metodologică, pe care îl diferențiază de paradoxuri prin soluționarea sa prin distingerea punctelor de vedere. A enunțat cinci antinomii ale axiomatizării și cinci ale formalizării, explorând aceste probleme în raport cu limitele sintactice și semantice ale teoriei.

Petre Botezatu s-a plasat pe poziții realiste, fiind puternic influențat de filosofia kantiană. A extins concepția kantiană asupra cauzalității și libertății morale, subliniind caracterul social al legii morale și rolul rațiunii în guvernarea faptelor. În ceea ce privește spațiul și timpul, deși polemizează cu ideea apriorității acestora, le interpretează ca realități sensibile și construcții mentale.

Lucrări principale

1. Schiță a unei logici naturale – Logică operatorie, București, Editura Științifică, 1969
2. Valoarea deducției, București, Editura Științifică, 1971
3. Semiotică și negație. Orientare critică în logica modernă, Iași, Editura Junimea, 1973
4. Silogistica – teoria clasică și interpretările moderne (cu I. Ddidilescu), București, Editura Didactică și Pedagogică, 1976
5. Preludiul ideii de libertate morală, Iași, Editura Junimea, 1976
6. Note de trecător. Reflecții în marginea vieții, Iași, Editura Junimea, 1979
7. Constituirea logicității, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983
8. Introducere în logică (vol. I și II), Iași, Editura Graphix, 1994

Studii și articole

• „Le syllogisme aristotélique et son actualité” (1971)
• „Dimensiunile adevărului” în Adevăruri despre adevăr, Iași, 1981
• „Determinismul kantian din perspectivă semiotică”, 1982.

Petre Botezatu a influențat semnificativ domeniul logicii, al filosofiei și al epistemologiei, integrând perspective moderne în tradițiile clasice. Lucrările sale continuă să fie studiate pentru profunzimea și inovația aduse în aceste domenii.

Sursa: https://romanian-philosophy.ro/encyclopedia/botezatu-petre/