Ion Inculeț, om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular al Academiei Române

Ion Inculeț (n. 5/17 aprilie 1884, Răzeni, Basarabia – d. 18 noiembrie 1940, București) a fost un om politic, președinte al Sfatului Țării și ministru, cunoscut pentru rolul său în Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918.
Ion Inculeț s-a născut pe 5 aprilie 1884 într-o familie de răzeși din Basarabia. A rămas în istorie datorită implicării sale decisive în realizarea Unirii Basarabiei cu Regatul României, însă destinul său a fost marcat de o tragedie personală. După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940, Inculeț a fost martor la destrămarea politicii sale, chiar din poziții executive în statul român.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C.Inculeț#/media/Fișier:Ion_C._Inculeţ(1884-1940).jpg

A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău (1906) și Facultatea de Științe din Sankt Petersburg (1911), specializându-se în fizică și matematică. În timpul studenției, a fost activ în formarea asociației studenților basarabeni din Sankt Petersburg, „Bessarabskoe zemliachestvo”. După absolvire, a activat ca profesor de fizică și matematică la instituții din capitala Imperiului Rus. În urma Revoluției din februarie 1917, a devenit membru al Sovietului din Petrograd, din partea Partidului Socialist-Revoluționar, iar în aprilie 1917 s-a întors în Basarabia pentru a sprijini transformările politice din Imperiul Rus.

După preluarea puterii de către bolșevici în octombrie 1917 și izbucnirea războiului civil în Rusia, Inculeț a adoptat ideea Unirii Basarabiei cu România. Datorită abilităților sale politice, a devenit liderul mișcării unioniste din Basarabia. La 21 noiembrie 1917, a fost ales președinte al Sfatului Țării, organismul care a preluat oficial conducerea Basarabiei. Din această funcție, Inculeț a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești în ianuarie 1918 și a semnat Rezoluția Unirii cu România la 27 martie 1918, adoptată cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă și 36 de abțineri.

În august 1918, alături de Pantelimon Halippa, a fondat Partidul Țărănesc din Basarabia, prin intermediul căruia a promovat reforma agrară. A fost numit ministru de stat fără portofoliu pentru Basarabia până în mai 1920, perioadă în care s-a ocupat de integrarea politicii și administrației din noua provincie în cadrul Regatului României. De asemenea, a contribuit la integrarea partidelor politice din Basarabia în cele din Vechiul Regat, iar în ianuarie 1922, după fuziunea grupării din PȚB cu Partidul Național Liberal, a devenit ministru de stat în guvernul lui Ionel Brătianu.

Ion Inculeț a avut o carieră politică activă în cadrul PNL, fiind deputat și ministru în mai multe guverne interbelice. A ocupat funcțiile de ministru al sănătății (1927-1928), ministru de interne (1933-1936), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1936-1937) și ministru al lucrărilor publice și comunicațiilor (1937). Activitatea sa politică a fost marcată de asasinarea primului ministru Ion G. Duca, în perioada în care deținea portofoliul de interne.

În 1940, Inculeț a fost numit ministru secretar de stat în cabinetul Gheorghe Tătărescu și a asistat la evacuarea Basarabiei ca urmare a cedării teritoriale impuse de Uniunea Sovietică. A murit pe 18 noiembrie 1940, fără a mai trăi să vadă Basarabia reîntoarsă în componența României în perioada 1941-1944.

Bibliografie

• Gheorghe Constantin; Şerbu, Miliana – „Miniştrii de interne (1862 – 2007). Mică enciclopedie”, București, Editura MIRA, 2007
• Mamina, Ion; Scurtu, Ioan – „Guverne şi Guvernanţi (1916-1938)”, București, Editura Silex, 1996
• Neagoe, Stelian – „Oameni politici români”, București, Editura Machiavelli, 2007.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_Inculeţ