Alexandru Lascarov-Moldovanu, jurist, avocat, prozator și publicist român

Alexandru Lascarov-Moldovanu (n. 5 aprilie 1885, Tecuci – d. 18 aprilie 1971, București) a fost un jurist, avocat, prozator și publicist român.
A fost fiul lui Alexandru Lascaroff și al soției sale, Zoe, născută Ionescu. Alexandru Lascaroff a fost coleg cu Alexandru Vlahuță și Nicolae Petrașcu, iar despre aceștia a lăsat câteva amintiri. Zoe, fiica marchitanului bârlădean Anghel Ionescu, a fost directoarea Școlii de fete din Tecuci.
Primele studii le-a făcut la Școala Primară nr. 1 de băieți și la Gimnaziul Real din Tecuci. A continuat liceul la Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, iar apoi la Liceul Internat din Iași între 1899 și 1902. A urmat Facultatea de Drept a Universității din București, obținând Licența în drept în 1906.
A fost numit administrator de plasă în județul Covurlui, iar mai târziu s-a mutat la Tulcea și apoi la Focșani, unde a practicat avocatura. A fost unul dintre întemeietorii primelor biblioteci publice din Tecuci (1907) și Focșani (1910). A participat la operațiunile militare din Bulgaria în 1913 și la Primul Război Mondial. După război, și-a continuat activitatea în Focșani și ulterior s-a mutat la București.

În capitală, a lucrat la Fundația culturală „Principele Carol”, la Direcția Educației Poporului și la Radio. A fost membru al Partidului Naționalist-Democrat al lui Nicolae Iorga și a fost ales senator în perioada 1931-1932. A colaborat intens cu articole, nuvele, povestiri, fabule, satire și amintiri, abordând teme moral-educative în publicații precum Ramuri, Flacăra, Adevărul literar și artistic, Lamura, Viața literară, Țara de Jos, Țara noastră, Universul literar, Universul copiilor, Dimineața copiilor, Fântâna darurilor, Biruința, Tinerimea creștină, Satul, Țara Bârsei, Flori de crin, Ortodoxia, Progresul, România, Timpul și altele. A fost și redactor la Neamul Românesc. În calitate de conferențiar la Societatea de Radio, a susținut numeroase conferințe între 1930 și 1935. A fost „licențiat din serviciu” pe 28 ianuarie 1948.
George Călinescu considera opera lui Lascarov-Moldovanu benefică din punct de vedere educativ, iar ca nuvelist și romancier, el evoca idile patriarhale și compătimea pentru cei înfrânți, având o activitate de propagandist creștin. Eugen Lovinescu a caracterizat literatura sa drept sămănătoristă, cu o atmosferă „somnolentă și duioasă”, lipsită de noutate, în care natura și sentimentalismul sunt predominante. Alexandru Piru aprecia opera sa morală și didactică, iar Dumitru Murărașu considera că Lascarov-Moldovanu, superior lui Ion Agârbiceanu, oferă o oază de umanitate candidă, cu teme legate de legătura omului cu pământul și cu credința strămoșească. Victor Durnea remarca talentul său de povestitor și sensibilitatea față de natura și viața de la țară, cu o fărâmă de umor în unele momente.

Sursa foto: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fișier:Alexandru_Lascarov-Moldovanu_-_Crucea_de_pe_Caraiman.jpg

Scrieri publicate
Originale

• „Petre Liciu”, Focșani, 1914
• „Zile de campanie”, București, 1915
• „Povestirile lui Spulber”, Craiova, 1921
• „Hotare și singurătăți”, București, 1922
• „Revoluția de mâine…”, București, 1925
• „Fabule și satire”, Arad, 1925
• „În grădina lui Naș Mușat”, București, 1926
• „Nopți de Moldova”, București, 1926
• „Înseninare…”, Craiova, 1928
• „Domnul președinte”, București, 1928
• „Antologia Dobrogei”, în colaborare cu Apostol D. Culea, București, 1928
• „Cohortele morții”, București, 1930
• „Pe drumuri de țară…”, București, 1930
• „Pe urma vijeliei”, București, 1931
• „Ceas de cumpănă”, București, 1931
• „Biserica năruită”, București, 1932
• „Casa din pădure”, București, 1932
• „Schitul cu plopi”, Sibiu, 1933
• „Mamina”, București, 1934
• „Omul care tace…”, București, 1935
• „Flori creștine”, București, 1935
• „Romanul furnicei”, București, 1936
• „Întoarcerea lui Andrei Pătrașcu”, București, 1936
• „Tătunu”, București, 1937
• „La apusul soarelui”, București, 1938
• „Cruce și naționalism”, București, 1938
• „Drumuri…”, București, 1938
• „Alte flori creștine”, București, 1939
• „Furnica”, București, 1940
• „Stând la foc…”, București, 1941
• „Fabule”, București, 1942
• „Amintiri cu învățători”, București, 1943
• „Cutreierând Basarabia dezrobită”, f.l., 1943
• „Buga”, București, 2002

Traduceri

• Ivan Turgheniev, Anciar sau Apele morții, București, 1912
• Eugène Fromentin, Dominique, București, 1922
• Alphonse Daudet, Scrisori din moara mea, București, 1923
• Nicolae Iorga, Istoria românilor și a civilizației lor, București, 1929
• Viețile Sfinților, vol. I-VII, București, 1934-1941
• Samuel Smiles, Ajută-te singur sau Caracter, purtare și stăruință, București, 1935
• Tălmăciri alese din Sf. Ioan Gură-de-Aur, București, 1937
• Nicholas Patrick Stephen Wiseman, Fabiola sau Biserica din catacombe, București, 1937
• Vladimir Ghika, Femeia adulteră, Săbăoani, 1938
• John Lübbock, Fericirea de a trăi, București, 1939
• Bernardin de Saint Pierre, Paul și Virginia, București, 1939
• Oliver Goldsmith, Preotul din Wakefield, București, 1940
• Asemănarea cu Domnul Hristos (Imitatio Christi) și Meditațiile lui Lammenais, București, 1940
• Jules Sandeau, Magdalena, București, 1941
• Alphonse Daudet, Din uimitoarele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon, București, 1942
• Daniel Defoe, Viața și aventurile lui Robinson Crusoe, București, 1945

Distincții
A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler cl. II, pentru litere, la 1 februarie 1943.