Dimitrie Cuclin, compozitor, muzicolog, filosof, scriitor și traducător român

Dimitrie Cuclin (5 aprilie 1885, Galați – 7 februarie 1978, București) a fost un compozitor, muzicolog, filosof, scriitor și traducător român remarcabil.

Tatăl său, Constantin Cuclin, originar din satul Cucleni, aproape de Ismail, a fost profesor de muzică la Galați și avea studii la Seminarul din Ismail și Conservatoarele din Iași și București. Strămoșii săi au fost oameni de seamă, inclusiv un primar și un mitropolit. Mama sa, Minodora Pavel, după divorțul de Constantin, a lucrat ca menajeră pentru a-l întreține pe fiul său.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cuclin#/media/Fi%C8%99ier:Dimitrie_Cuclin.png

Dimitrie Cuclin a urmat liceul „Vasile Alecsandri” din Galați între 1896 și 1903, unde a început să compună și să scrie literatură. În 1903, a încercat să studieze vioara la București, dar a fost respins din cauza vârstei. În schimb, a studiat teoria muzicală și armonia, iar în 1904 a obținut o bursă guvernamentală pentru studii în Franța. La Paris, a studiat la Conservator și apoi la „Schola Cantorum” a lui Vincent d’Indy, unde a devenit prieten cu George Enescu și Constantin Brâncuși.

După întoarcerea în țară, Cuclin a fost mobilizat în timpul Primului Război Mondial, refugiat la Iași și cântând în orchestra lui George Enescu. Sărăcia l-a urmărit până în 1919, când a devenit profesor la Academia Regală de Muzică din București. În 1920, s-a căsătorit cu Zoe Bucurencu, o pictoriță, și împreună au plecat în 1922 în Statele Unite. Aici, Cuclin a predat vioara și teoria muzicii la City Conservatory of Music și Brooklyn College of Music din New York.

La întoarcerea în România, în 1930, a revenit la Conservatorul din București, unde a fost profesor până în 1948. În perioada regimului național-legionar, a fost numit director al Conservatorului, fără a fi însă legionar.

După o perioadă de muncă silnică la Canal, Cuclin și-a dedicat restul vieții activității componistice. A compus 20 de simfonii și alte lucrări, dar a fost marginalizat în viața culturală, deși a avut discipoli devotați, precum Constantin Mașala. A murit în 7 februarie 1978, la vârsta de 92 de ani.

Dimitrie Cuclin a creat un vast sistem simfonic, incluzând 25 de simfonii, dintre care unele extrem de lungi, precum Simfonia a XII-a, care durează 6 ore. A compus și 6 opere, printre care „Soria” (1911), „Traian și Dochia” (1921) și „Meleagridele” (1958). A mai scris și un balet, „Tragedie în pădure” (1962), precum și sonate, sonatine, cvartete și concerte pentru vioară și pian. Majoritatea lucrărilor sale nu au fost interpretate, iar un catalog complet al acestora nu există încă.

În calitate de compozitor, Cuclin a fost influențat de școala franceză, în special de César Franck și Vincent d’Indy.

Cuclin a fost un autor prolific de lucrări teoretice, printre care „Tratat de forme muzicale” (1934), „Tratat elementar de muzică” (1946) și alte monografii teoretice. A susținut comunicări la congrese internaționale, precum „Le rôle du chant grégorien” (1936) și „Les trois définitions de la musique” la Academia Muzicală Chigi din Siena.

Cuclin a scris piese de teatru, librete muzicale și poezii. Printre lucrările sale literare se numără „Destinée mystique” (1919), „Doine și sonete” (1932) și „Sofonisba” (1945). A fost un poet influențat de literatura română clasică, cultivând în special forma sonetului. De asemenea, a încercat să publice un volum de versuri, „Rime”, în anii ’70, dar acest proiect nu a fost realizat.

Una dintre cele mai importante realizări ale lui Dimitrie Cuclin a fost traducerea operelor lui Mihai Eminescu în limba franceză, în special „Luceafărul”. Această traducere a fost apreciată și reeditată recent. Cuclin a tradus și lucrările „Fastelor” de Ovidiu și alte texte literare.

Dimitrie Cuclin rămâne o figură importantă a culturii românești, cu o activitate remarcabilă în domeniul muzicii, teoriei muzicale, literaturii și traducerilor, chiar dacă lucrările sale nu au avut întotdeauna recunoașterea meritată în timpul vieții sale.