Monica Lazăr, critic și istoric literar român

Monica Lazăr (n. 5 octombrie 1933, Cluj – d. 8 aprilie 1984, Cluj-Napoca) a fost critic și istoric literar. Era fiica Mariei Lazăr (născută Goia), contabilă, și a lui Ioan Lazăr, magistrat. A urmat școala primară germană în Dumbrăveni, localitate în care a început și cursurile liceale, pe care le-a finalizat la Cluj în 1952. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj și, în paralel, a lucrat ca bibliotecară.

Sursa foto: AI

Debutează în 1957, publicând în revista Tribuna. A lucrat ca redactor la Editura Tineretului și mai târziu la Tribuna. Din 1961, a fost lector universitar la Baia Mare, iar între 1970 și 1979, a activat la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Cluj-Napoca. În 1967, a obținut titlul de doctor în filologie, cu o teză despre Pavel Dan. Între 1979 și 1984, a fost lector la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj.

Monica Lazăr a colaborat cu articole de critică și istorie literară la publicații precum Iașul literar, Familia, Steaua, Orizont, Cronica și altele.

Volume publicate:

• Pavel Dan (1967)

De asemenea, a fost coautoare a Dicționarului scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu.

Alte articole: https://jurnalfm.ro/sava-athanasiu/

Sursa: http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_605_LAZAR-Monica.html