Ion I. Lapedatu, economist român

Ion I. Lapedatu s-a născut la 14 septembrie 1876, în Cernatul Săcelelor (pe atunci Austro-Ungaria) și a decedat la 24 martie 1951, în București. A fost economist, om politic, profesor universitar, ministru de finanțe (1926–1927), guvernator al Băncii Naționale a României (1944–1945) și membru de onoare al Academiei Române (din 1936).

Mai multe detalii

Ion I. Lapedatu

Ioana Maior – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Ion I. Lapedatu photo Wikipedia.jpg
• Creată: 5 ianuarie 2016
• Încărcată: 5 ianuarie 2016

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_I._Lapedatu#/media/Fișier:Ion_I._Lapedatu_photo_Wikipedia.jpg

Fiul lui Ioan Alexandru Lapedatu, profesor și scriitor, Ion I. Lapedatu a avut un frate geamăn, Alexandru I. Lapedatu, istoric și președinte al Academiei Române. Rămași orfani de tată la vârsta de un an și jumătate, cei doi frați au fost crescuți de mamă. Ion s-a căsătorit în 1907 cu Veturia Papp, având împreună doi copii.

A urmat școala primară și gimnaziul la Brașov și Iași, apoi studii superioare la Universitatea din Budapesta, unde a absolvit Academia Orientală Comercială și Facultatea de Drept și Științe Politice. A obținut diploma de profesor pentru școlile comerciale superioare în 1904.

După studii, a refuzat o catedră la Budapesta și a revenit în Ardeal, unde a lucrat ca secretar la ASTRA și apoi la diverse bănci din Sibiu, Cluj, Budapesta și Viena. În 1911 a devenit director al Băncii Generale de Asigurare, prima instituție românească de profil din Transilvania.

În 1922 a devenit profesor titular la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj, unde a activat până în 1938. A fost membru al consiliilor de administrație ale mai multor instituții financiare importante, iar între 1928 și 1944 a deținut funcții de conducere în cadrul Băncii Naționale a României, culminând cu poziția de guvernator.

Lapedatu a avut o carieră politică semnificativă. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia în 1918, fiind ales în Marele Sfat Național și numit secretar general al Resortului Finanțelor în Consiliul Dirigent. A fost deputat și senator în Parlamentul României între 1919 și 1931.

A fost ministru de finanțe în guvernul Averescu (1926–1927), dar s-a retras din viața politică după eșecul Partidului Național Ardelenesc, fondat împreună cu Vasile Goldiș și Ioan Lupaș.

Lapedatu a fost un pionier al sistemului de asigurări pentru românii din Transilvania, elaborând studii, promovând legislație și înființând instituții financiare autohtone, printre care și „Solidaritatea”, o asociație economică cu rol consultativ și executiv.

A fost promotor al principiilor moderne de audit, propunând un sistem de control financiar extern, independent de autoritățile de stat, contribuind astfel la dezvoltarea unei economii naționale autonome în Transilvania.

A reprezentat România în diverse conferințe internaționale: la Bruxelles (1920), Paris, Roma, Praga, și Berlin, negociind tratate economice și convenții financiare importante, inclusiv Convenția româno-germană din 1928, ce a permis României accesul la credite internaționale.

De asemenea, a participat la tratativele privind Fundația Gojdu, conducând delegația română care a semnat în 1936 un acord cu Ungaria (neaplicat ulterior din cauza Dictatului de la Viena).

A debutat ca publicist în 1897 și a fost cofondator al revistei Luceafărul. A avut o intensă activitate editorială și științifică, publicând 18 cărți de specialitate, sute de articole și studii economice.

A sprijinit învățământul, cultura și presa românească. A susținut numeroase acțiuni filantropice, înființând „Așezământul Veturia I. Lapedatu”, destinat sprijinirii pensionarilor și studenților cu mijloace financiare limitate.

Distincții și recunoaștere

• Ordinul Coroana României, Comandor (1921) și Marea Cruce (1927)
• Ordinul Leul Alb, Cehoslovacia (1936)
• Membru de onoare al Academiei Române (1936; exclus în 1948 și reinclus în 1990).

După instaurarea regimului comunist, a fost îndepărtat din funcțiile oficiale, i s-au tăiat pensiile și i s-au naționalizat proprietățile. Grav rănit într-un accident în 1947, nu a fost arestat, spre deosebire de fratele său. A murit în 1951, în sărăcie, la București, fiind înmormântat la Brașov.

Numele său este onorat astăzi pe plăci comemorative și în instituții publice: Academia Română, Colegiul „Andrei Șaguna”, Banca Națională. Universitatea „Babeș-Bolyai” organizează anual un simpozion în onoarea sa, iar portretul său figurează în Galeria Guvernatorilor BNR. În 2019, la Brașov, a fost dezvelit monumentul „Gemenii Lapedatu – personalități marcante ale Marii Uniri”.