Alexandru Lapedatu, istoric român

Născut la 14 septembrie 1876 în Cernatu-Săcele, Brașov, și decedat la 30 august 1950 în închisoarea de la Sighet, Alexandru Lapedatu a fost un istoric român, cadru didactic universitar și om politic. A fost, de asemenea, membru al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_I._Lapedatu#/media/Fi%C8%99ier:Alexandru_I._Lapedatu_sitting.png

Studiile elementare și secundare le-a urmat în Cernatu, Brașov și Iași, obținând bacalaureatul la Iași. A continuat studiile la București, inițial la Facultatea de Medicină, dar ulterior a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie, unde a obținut licența în istorie și geografie (Magna cum laude). Lucrarea sa de licență, „Istoria breslelor la Români”, i-a adus marele premiu Hillel al Universității din București. Tot aici a finalizat și seminarul pedagogic universitar, specializându-se în limba română și istorie.

Cariera sa a început ca profesor suplinitor la Colegiul Sf. Sava din București, după care, în 1903, a fost angajat ca cercetător la secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române. De-a lungul carierei, a ocupat mai multe funcții importante, cum ar fi secretar al Comisiei Monumentelor Istorice și al Comisiei Istorice a României, unde a jucat un rol esențial în reorganizarea serviciilor și în tipărirea documentelor și cronicilor istorice.

În timpul Primului Război Mondial, i s-a încredințat misiunea de a organiza transportul tezaurului României în Rusia, având în răspundere documentele și manuscrisele Academiei Române, documentele Arhivelor Statului și colecțiile artistice ale muzeelor.

A fost un susținător activ al mișcării pentru unitate națională, publicând articole în revista Neamul Românesc și pregătind un memoriu pentru I.C. Brătianu în sprijinul revendicărilor naționale ale românilor. Activitatea sa l-a recomandat pentru funcția de consilier tehnic pe probleme etnografice și istorice la Legația Română din Paris și la conferințele de pace de la Paris (1920) și Geneva (1922).

În 1919, s-a mutat la Cluj, unde a fost profesor universitar, decan și prodecan la Facultatea de Litere și Filosofie. A fondat și condus Institutul de Istorie Națională din Cluj și a ocupat funcția de director general al Arhivelor Statului. De-a lungul carierei sale academice, a deținut și alte funcții, inclusiv președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, secția pentru Ardeal.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1910, devenind membru titular în 1918 și ocupând funcția de președinte al acestei instituții între 1935 și 1937. A fost și membru onorific al mai multor organizații culturale și profesionale.

Pe plan politic, Lăpedatu a fost un liberal activ, ocupând funcții de deputat și senator și servind ca ministru al Cultelor și Artelor, ministru ad-interim la Muncă, Cooperație și Asigurări Sociale, și ministru secretar de stat. După război, în 1950, a fost întemnițat la Sighet, unde a și murit.

2. Opera

• Radu cel Frumos (iunie 1462-ianuarie 1474) (1902)
• Vlad Vodă Călugărul 1482-1496 (1903)
• Documente istorice din arhivele Brașovului (1903)
• Manuscrisele de la Bisericani și Râșca (1904)
• Damaschin, episcopul și dascălul (1906)
• Revoluția lui Horea (1906)
• Catagrafia bisericilor bucureștene (1907)
• Activitatea istorică a lui N. Densușianu (1912)
• Monumentele noastre istorice în lecturi ilustrate (1914)
• Doi cărturari brașoveni din sec. XVIII (1915)
• Mihai Vodă Viteazul (1915)
• Politica lui Radu cel Mare 1495-1508 (1916)
• Documente și lămuriri cu privire la desfacerea proprietăților moldovene de peste Prut (1916)
• Miscellanea. Cuvinte comemorative, panegirice, ocazionale și politice (1925)
• Monumente culturale și politice (1926)
• M. de Saint Aulaire (1930)
• Din grijile și greutățile unei domnii (1932)
• În jurul asasinării lui B. Catargiu (1933)
• Doi misionari scoțieni în Țările Române (1934)

3. Bibliografie

• Ciupea, Ioan, Țârău, Virgiliu. Liberali clujeni. Destine în marea istorie : Medalioane, vol.2. Cluj-Napoca : Editura Mega, 2007, p.191-206. ISBN 978-973-1868-18-9
• Clujeni ai secolului 20 : dicționar esențial. Cluj-Napoca : Editura Casa Cărții de Știință, 2000, p.175. ISBN 973-686-102-3
• Crăciun, Ioachim. Bio-bibliografia D-lui Alexandru Lăpedatu cu ocazia împlinirii vârstei de 60 ani, 1876-1936. București : Monitorul Oficial, Imprimeria Națională, 1936, 40 p.
• Enciclopedia României : Cugetarea. București : Editura Saeculum I.O. și Vestala, 1999, p.475. ISBN 973-9399-03-7 și ISBN 973-9418-02-3
• Fornade, Dan. Personalități clujene (1800-2007) : dicționar ilustrat. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p.299-300. ISBN 978-973-133-101-0.

Sursa: https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Lapedatu%2C_Alexandru