Ioan Zaicu, pictor român

Ioan Zaicu (n. 14 septembrie 1868, Fizeș, județul Caraș-Severin – d. 13 martie 1914, Timișoara) a fost un pictor român.

Născut într-o familie de țărani din satul bănățean Fizeș, Ioan Zaicu a început școala în comuna natală, unde a fost remarcat de învățătorul său. Acesta l-a trimis ca ucenic la atelierul pictorului Filip Matei din Bocșa, unde a învățat meseria de pictor și zugrav de biserici. Talentele sale au fost observate de avocatul Coriolan Brediceanu, care a intervenit pentru a-i obține o bursă de studii din partea Fundației Gojdu. Cu ajutorul acestei burse, Zaicu a reușit să se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Viena, unde a studiat intens timp de patru ani (1892-1896) și și-a perfecționat abilitățile de desen.

După finalizarea studiilor, s-a întors acasă și în 1897 a primit prima sa lucrare de mari dimensiuni: pictarea bisericii din Nădlac. Inițial s-a stabilit la Jimbolia, unde a deschis un atelier de pictură. În 1911, s-a mutat la Timișoara pentru a picta biserica din Timișoara-Fabric, care a fost ultima sa lucrare. Din păcate, în urma unei boli renale, Ioan Zaicu a decedat în martie 1914, la vârsta de 46 de ani.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Zaicu#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Zaicu.jpg

În cariera sa, a pictat biserici în Nădlac, Cerneteaz, Sânnicolau Mare, Fazecaș-Vărșand (Ungaria), Borlova, Feni, Ilada și Cenadul Unguresc. Lucrările sale sunt caracterizate printr-un stil realist, și printre cele mai importante se numără: „Fierar odihnindu-se”, „Portret de bărbat”, „Portret de bătrân”, „Portret de bătrân evreu spaniol”, „Portretul unei tinere în roz”, „Portret de femeie cu rochie albastră”, „Portretul unui lăutar țigan” și „Pelerinii”.

Bibliografie

Luchescu, Gheorghe – Din galeria personalităților timișene, Editura „Dacia Europa Nova”, 1996.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Zaicu