George Breazul, muzicolog, profesor, etnomuzicolog și critic muzical român

George Breazul, pe numele său real Gheorghe N. Georgescu-Breazul, s-a născut pe 14 septembrie 1887 în Amărăștii de Jos, județul Dolj, și a decedat pe 3 august 1961 la București. A fost muzicolog, profesor, etnomuzicolog și critic muzical român.

George Breazul și-a început studiile muzicale la Seminarul din Râmnicu Vâlcea și Seminarul Central din București (1899-1907). A continuat studiile la Conservatorul din București (1908-1912), unde a fost instruit de profesorii D. G. Kiriac (teorie-solfegiu), Ion Nonna Otescu și Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct).

www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Breazul#/media/Fi%C8%99ier:George_Breazul.jpg

În 1910, a fost angajat la Casa Școalelor din București, iar între 1914 și 1916 a fost profesor la Institutele particulare „Model”, „Lolliot” și „Sf. Gheorghe” din București. Din 1919, a fost maestru de muzică (până în 1920) și apoi profesor (1920-1921, 1924-1926) la Liceul Militar Mănăstirea Dealu din Târgoviște. Între 1920 și 1925, a condus împreună cu Maximilian Costin revista „Muzica” din Timișoara.

Între 1922 și 1924, s-a specializat ca auditor la Universitatea din Berlin, având ca mentori pe Oskar Fleischer (istoria muzicii medievale, notație muzicală), Johannes Wolf, Richard Sternfeld, Hermann Abert (istoria muzicii), Erich Moritz von Hornbostel (folclor comparat, practica înregistrării fonografice), Curt Sachs (teoria instrumentelor), Max Friedländer (folclor), Georg Schünemann (pedagogie muzicală), Carl Stumpf (psihologie muzicală), Eduard Spranger (folclor comparat), Ferdinand Jakob Schmidt (pedagogie), Riehl, Groethnisen, Dessoir și Breysig. De asemenea, s-a specializat la Laboratorul „La Charité” cu profesorul Karl Schaeffer. În 1922, a devenit membru al Societății Academice Române din Berlin.

Între 1925 și 1926, a fost profesor de educație muzicală și ritmică la Oficiul Național de Educație Fizică din București, iar între 1926 și 1927, profesor de muzică vocală la Seminarul Central din București și profesor provizoriu de teorie-solfegiu la Conservatorul din București. A fost profesor de enciclopedie și pedagogia muzicii (1927-1938 și 1945-1946), de teorie-solfegiu (1939-1945 și 1946-1953), și profesor și șef de catedră de istoria muzicii (1953-1961) la Conservatorul din București.

În 1927, a înființat Arhiva Fonogramică a Ministerului Instrucției, Cultelor și Artelor, pe care a condus-o până în 1941, și a colectat, transcris și publicat folclor. Între 1928 și 1936, a fost profesor onorific de estetică, acustică, pedagogie, psihologie și practică muzicală la Academia de Muzică Religioasă din București. Între 1932 și 1939, a fost inspector general al Învățământului muzical secundar din România și profesor de muzică românească și consilier la Liceul Militar Muzical din București (1941-1942 și 1950-1953).

Între 1939 și 1941, a fondat și condus colecția de muzicologie „Melos”, destinată studiilor de istorie a muzicii românești. În 1947, a devenit membru corespondent al Max Reger-Institut din Bonn și în 1958 al Gesellschaft der Freunde des International Musiker-Briefe-Archive din Berlin. A susținut emisiuni radiofonice și de televiziune, conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice atât în țară, cât și în străinătate.

A fost membru al Deutsche Musikgesellschaft din Leipzig (1928), International Musicological Society din Basel (1928), Gesellschaft der Musikforschung din Berlin (1925), Societatea Internațională din Praga (1936), Société Française de Musicologie din Paris (1938), și Instituto Nazionale di Studi sul Rinascimento din Florența (1924). A colaborat cu articole lexicografice la publicații precum Encyclopédie de la Musique-Fasquelle, Die Musik in Geschichte und Gegenwart, Riemann Musik-Lexikon, Enciclopedia dello Spettacolo, Balșaia Ențiklopedia Sovietskaia, Südosteuropa Handbuch, Das Musikschriftung, și Who’s Who in Music (Copenhaga). A reușit să-și închege cea mai mare bibliotecă muzicală particulară din țară.

A fost distins cu Premiul Academiei Române (1931, 1933, 1937), Medalia Ordinul Muncii, clasa II (1955), și a fost laureat al Premiului de Stat clasa I (1955).

Sursa: https://www.travellerinromania.com/fig/george-breazul/