George Breazul, muzicolog, profesor, etnomuzicolog și critic muzical român

George Breazul, pe numele său real Gheorghe N. Georgescu-Breazul, s-a născut la 14 septembrie 1887 în Amărăștii de Jos, județul Dolj, și a murit pe 3 august 1961 la București. A fost un muzicolog, profesor, etnomuzicolog și critic muzical român, considerat una dintre personalitățile marcante ale culturii muzicale din România.

www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Breazul#/media/Fi%C8%99ier:George_Breazul.jpg

A urmat cursurile Seminarului din Râmnicu Vâlcea și ale Seminarului Central din București între 1899 și 1907, apoi s-a înscris la Conservatorul din București, unde a studiat între 1908 și 1912 cu profesori renumiți, precum D. G. Kiriac, Ion Nonna Otescu și Alfonso Castaldi. În 1910 a fost angajat la Casa Școalelor, iar între 1914 și 1916 a predat la diverse institute particulare din București. După Primul Război Mondial, a fost profesor la Liceul Militar din Mănăstirea Dealu și a condus revista „Muzica” din Timișoara, împreună cu Maximilian Costin.

Între 1922 și 1924, George Breazul s-a specializat ca auditor la Universitatea din Berlin, unde a studiat cu unii dintre cei mai importanți muzicologi și etnomuzicologi ai vremii. A avut ocazia să se formeze în diverse ramuri ale muzicii, de la folclor comparat și notație muzicală, până la psihologie și pedagogie muzicală. În această perioadă a devenit membru al Societății Academice Române din Berlin.

Revenit în țară, a ocupat diferite posturi didactice, fiind profesor la Oficiul Național de Educație Fizică, la Seminarul Central din București și la Conservatorul din București, unde a predat pe parcursul a mai multe decenii teoria muzicii, pedagogie, solfegiu, enciclopedie și istoria muzicii. A fost și șef de catedră la Conservator între 1953 și 1961.

În 1927 a înființat Arhiva Fonogramică a Ministerului Instrucției, Cultelor și Artelor, pe care a condus-o până în 1941. În această calitate, a desfășurat o amplă activitate de colectare și publicare a folclorului muzical românesc. A fost profesor onorific la Academia de Muzică Religioasă din București, inspector general al învățământului muzical secundar și consilier la Liceul Militar Muzical. De asemenea, a fondat și condus colecția de muzicologie „Melos” și a participat la activitatea mai multor instituții muzicale și științifice din România și din străinătate.

George Breazul a fost membru al unor importante societăți de muzicologie din Europa și a colaborat cu articole la enciclopedii muzicale de prestigiu, precum „Encyclopédie de la Musique-Fasquelle”, „Die Musik in Geschichte und Gegenwart”, „Riemann Musik-Lexikon”, „Enciclopedia dello Spettacolo” și altele. A susținut conferințe, prelegeri, concerte-lecții și emisiuni la radio și televiziune, contribuind la popularizarea muzicii în rândul publicului larg. A reușit, de asemenea, să adune una dintre cele mai mari biblioteci muzicale particulare din România.

Pentru activitatea sa remarcabilă, a primit mai multe distincții, printre care Premiul Academiei Române (în 1931, 1933 și 1937), Medalia Ordinul Muncii clasa a II-a (1955) și Premiul de Stat clasa I (1955).