IOAN CANTACUZINO- inventatorul vaccinului antiholeric și cel care a introdus vaccinarea anti-tuberculoză în România

Savantul român al cărui bust este așezat în holul principal al sediului Organizației Mondiale a Sănătății de la Geneva, (n. 25 noiembrie 1863, Bucureşti – d. 14 ianuarie 1934, Bucureşti, de la 16 ani studiază la Paris) – este absolvent al Liceului Louis-le-Grand. În 1895 obţine titlul de Doctor în Medicină, cu teza cercetări asupra modului de distrugere a vibrionului holeric în organism.

Lucrează la Institutul Pasteur din Paris, sub atenta coordonare a profesorului Ilia Mecinikov – un nume recunoscut în domeniul imunologiei și microbiologiei.

La întoarcerea în ţară, în 1901, este numit profesor de Medicină experimentală la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Între 1908 – 1910 ocupă funcția de director general al Serviciului Sanitar din România. Datorită profesorului Cantacuzino, România a fost a doua ţară din lume, după Franţa, care a introdus în 1926 vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guérin), având germeni cu virulenţă atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuţilor împotriva tuberculozei.
  Înființează Institutul de Seruri şi Vaccinuri (1921) care îi poartă numele şi Laboratorul de Medicină Experimentală (1901) din cadrul Facultăţii de Medicină.

A primit titlul de Doctor honoris causa din partea mai multor universităţi – Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932) şi Bordeaux (1934).

Credincios până în ultima clipă activității de cercetare pe care o desfășura în cadrul Institutului de Seruri și Vaccinuri, profesorul dr. Cantacuzino cere, prin testament, să fie înmormântat în cripta institutului, dorință care i-a fost îndeplinită.