Ioan Andreescu, pictor și pedagog român
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 22, 2024
Ioan Andreescu (n. 15/27 februarie 1850, București, Țara Românească – d. 22 octombrie/3 noiembrie 1882, București, România) a fost un pictor și pedagog român, ales post-mortem ca membru plin al Academiei Române în 1948.
Ion Andreescu s-a născut în București, fiind primul dintre cei șapte copii ai familiei, care includea patru fete. Tatăl său era comerciant de băuturi. Andreescu a urmat cursurile primare la pensionul lui Andreas Apostolatos, unde a învățat și limba franceză.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Andreescu#/media/Fi%C8%99ier:Andreescu_-_Autoportret_1882.jpg
În 1863 s-a înscris la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr”, unde l-a avut profesor de desen pe pictorul Petre Alexandrescu, iar mai târziu, în clasa a IV-a, pe pictorul H. Trenk. La colegiul „Sfântul Sava”, a luat premiul II la desen în clasa I și premiul I cu cunună în clasa a V-a, sub îndrumarea profesorului de desen C.I. Stăncescu.
În 1869, Andreescu a renunțat la liceu și s-a înscris la Școala Națională de Belle-Arte, condusă de Theodor Aman. A urmat toate cursurile din programă, inclusiv pictura, chiar dacă frecventarea cursurilor nu era strict obligatorie la acea vreme. În 1870, a participat la concursurile școlii și a obținut o mențiune la disciplina estetică, predată tot de C.I. Stăncescu.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Andreescu#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Andreescu_-_Woods_in_Winter.jpg
În contextul înrăutățirii situației financiare a familiei, din cauza numărului mare de copii, Andreescu a decis să intre în învățământ pentru a-și asigura existența. S-a înscris în „Societatea pentru învățătura poporului român” – secția capitalei, alături de profesorii săi. În 1870, a început să participe la concursuri pentru ocuparea unor catedre vacante în București și alte orașe, dar deși a obținut rezultate bune, nu a reușit să fie numit în mod constant.
Sursa foto: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Ion_Andreescu_-_Iarna_la_Barbizon.jpg
Datorită intervenției lui Theodor Aman, în octombrie 1870, Andreescu a primit o suplinire la Școala Comercială din București, dar a fost eliberat din post în mai 1871. În cele din urmă, pe 1 septembrie 1872, a fost numit maestru titular la catedra de desen și caligrafie a Seminarului din Buzău. În această funcție, a introdus metode practice de predare și a obținut rezultate bune, fiind apreciat pentru exactitatea cu care elevii săi copiau modelele.
Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ion_Andreescu_-_Poteca_in_padure.jpg
În 1873, s-a transferat la Gimnaziul Comunal, iar în 1875 la Școala de Meserii din Buzău. La sfârșitul anului 1878, a plecat la Paris, unde a urmat cursurile Academiei Libere Julian și a pictat, în verile petrecute la Barbizon, unde l-a întâlnit pe Nicolae Grigorescu.
Biografia sa, deși scurtă și marcată de o condiție modestă și boală, reflectă o carieră artistică matură și profundă. Deși a fost inițial profesor de desen într-un oraș provincial aparent banal, Andreescu s-a dedicat picturii cu o intensitate neașteptată. Pictura a devenit pentru el o formă de comunicare interioară, un mod de a-și exprima introspecțiile și tensiunile emoționale.
Contactul său cu arta românească și europeană a avut o influență semnificativă asupra operei sale. Deși lucrările sale au avut de la început autenticitate și consistență, perioada petrecută în Franța l-a ajutat să-și clarifice viziunea artistică și să își perfecționeze tehnica, realizând spații picturale subtile și complexe, dominate de o cromatică rafinată.
Printre lucrările sale importante se numără „Iarna la Barbizon” și „Potecă în pădure”.
Sursa: https://www.artline.ro/Andreescu–Ion-13652-1-n.html