Sarah Bernhardt, actriță franceză

Sarah Bernhardt (născută la 22/23 octombrie 1844, Paris, Franța – decedată la 26 martie 1923, Paris) a fost una dintre cele mai mari actrițe franceze ale sfârșitului de secol XIX și o figură emblematică în istoria teatrului.

Fiică nelegitimă a curtezanei olandeze Julie Bernard, stabilită la Paris, identitatea tatălui ei rămâne incertă. Crescută într-o pensiune și apoi într-o mănăstire, Sarah era un copil dificil, cu o sănătate fragilă, și dorea să devină călugăriță. Cu toate acestea, ducele de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea și unul dintre protectorii mamei sale, a decis că ar trebui să urmeze o carieră artistică. La vârsta de 16 ani, el a aranjat pentru ea să studieze la Conservatorul din Paris, unde, deși nu a fost considerată un talent deosebit, a început să-și dezvolte pasiunea pentru teatru.

După absolvire, Bernhardt a debutat la Comédie-Française în 1862, însă cariera ei la acest teatru a fost de scurtă durată, fiind concediată după ce a avut o altercație cu o colegă. Ulterior, a jucat la Théâtre du Gymnase-Dramatique și, în această perioadă de incertitudine profesională, a devenit mama singurului ei copil, Maurice, născut din relația cu prințul Henri de Ligne. În 1882, s-a căsătorit cu Jacques Damala, un actor și ofițer militar grec, însă mariajul a fost unul de scurtă durată din cauza problemelor acestuia cu drogurile.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sarah_Bernhardt#/media/Fi%C8%99ier:Sarah_Bernhardt_by_Sarony_cph.3a38656.jpg

Bernhardt a obținut succesul dorit în 1866, când a semnat cu Théâtre de l’Odéon. Aici și-a consolidat reputația cu roluri ca Anna Damby în „Kean” (1868) și Cordelia în „Regele Lear”. Piesa care a propulsat-o însă în atenția generală a fost „Le Passant” (1869), în care l-a interpretat pe Zanetto. Talentul ei a atras atenția lui Napoleon al III-lea, care a comandat o reprezentație specială a piesei.

După ce și-a câștigat faima în Franța, Bernhardt și-a extins cariera pe scena internațională. În 1880, și-a fondat propria companie de teatru și a întreprins turnee în întreaga lume, devenind o adevărată legendă a scenei. A jucat în Anglia, Statele Unite și Canada, iar publicul din întreaga lume a aclamato pentru interpretările ei memorabile, în special pentru rolurile din „La Dame aux Camélias” și „Adrienne Lecouvreur”.

În anii 1880, Victorien Sardou a scris piese special pentru ea, cum ar fi „Fédora” (1882) și „La Tosca” (1887). Stilul său teatral extravagant a completat talentul natural al actriței, transformând-o într-un star internațional.

Sarah Bernhardt a interpretat și roluri masculine, printre care Hamlet, pe care l-a jucat la Paris și Londra în 1899. A fost una dintre primele femei care au interpretat acest rol iconic. De asemenea, a avut un succes răsunător cu rolul lui Napoleon al II-lea în piesa „L’Aiglon” (1900).

În 1893, Bernhardt a preluat conducerea Théâtre de la Renaissance, iar în 1899 a devenit directoarea fostului Théâtre des Nations, pe care l-a redenumit în onoarea ei. A condus acest teatru până la moartea sa, în 1923, iar teatrul a rămas cunoscut sub acest nume până la ocuparea germană în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În 1905, în timpul unui turneu în America de Sud, Bernhardt s-a rănit la genunchi, ceea ce a dus, în cele din urmă, la amputarea piciorului drept în 1915. Cu toate acestea, a continuat să joace și să participe la turnee, chiar dacă trebuia să fie adesea purtată într-un scaun. Ultimul său turneu american a avut loc în 1916, iar în ciuda problemelor de sănătate, a continuat să evolueze în fața publicului până la finalul vieții.

În 1920, Bernhardt a publicat un roman, Petite Idole, care oferă o imagine idealizată a propriei sale cariere. Autobiografia sa, Ma Double Vie (1907), este o mărturie a vieții ei tumultuoase și pline de realizări. Actrița a murit în 1923, în timpul filmărilor pentru un proiect de la Hollywood, lăsând în urmă o moștenire teatrală remarcabilă.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Sarah-Bernhardt