Jurnal FM 
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, prozator român
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 1, 2026
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1 ianuarie 1868, Târgoviște – d. 14 decembrie 1946, București) a fost un prozator român, cunoscut în special pentru povestirile sale, care au fost scrise inițial pentru copiii săi.
Născut într-o familie de boieri din Târgoviște, Brătescu-Voinesti a urmat Liceul și Universitatea în București. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” este un strămoș al său, iar legătura cu trecutul său nobil i-a marcat viața și creația literară. A activat ca judecător în mai multe orașe din România, inclusiv București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde s-a stabilit definitiv în 1896. În paralel, a intrat în viața politică, fiind prezent în toate legislaturile parlamentare până în 1940. A fost secretar general al Camerei Deputaților între 1914 și 1940 și membru al Academiei Române din 1918. În 1945, a primit Premiul Național pentru Proză.
În literatură, a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost profesor. Primul său volum, „Nuvele și schițe”, a fost publicat în 1903, urmat de „În lumea dreptății” (1906) și „Întuneric și lumină” (1912). În timpul Primului Război Mondial, a colaborat cu A. de Herz pentru a scrie o piesă de teatru, „Sorana”. După 1937, a adoptat atitudini profasciste, teoretizate în lucrări precum „Huliganism” (1938) și „Germanofobie” (1940).
Brătescu-Voinesti este cunoscut mai ales pentru lucrările sale destinate copiilor, cum ar fi „Puiul” (care tratează moartea tragică a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tricâ”, și „Niculața Minciuna” (despre un copil isteț de la țară, neînțeles de săteni). Aceste lucrări au lăsat o amprentă semnificativă în literatura română pentru copii.
Sursa: https://www.librariaonline.ro/autori/bratescu_voinesti_alexandru
