Jurnal FM 
„Oameni care au fost”. Inginerul energetician Dimitrie Leonida, un om și faptele sale… de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on mai 18, 2023
Motto: „Scumpi elevi, nu uitaţi un proverb care spune: odihnesc, ruginesc. Munciţi fără preget, căci munca vă va fi răsplătită” – Dimitrie Leonida
Stimați amici, ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre. Dacă săptămâna trecută v-am supus atenției câteva crâmpeie din viața, astăzi vă aduc în atenție „câteva gânduri în câteva rânduri” despre cel care a fost inginerul energetician Dimitrie Leonida, o altă personalitate deosebită a energeticii românești, aflată pe același „postament” al excelenței precum Remus Răduleț, cel prezentat dumneavoastră săptămâna trecută. Pe scurt, cine a fost inginerul energetician Dimitrie Leonida? Cel care avea să devină un reprezentant de frunte al tehnicii românești și un pasionat popularizator al ştiinţei, Dimitrie Leonida, este cel care a proiectat şi a condus lucrările de construire a centralei electrice Grozăveşti din Bucureşti, cel care a elaborat (în anul1908) primul proiect de construcţie a unui baraj la Bicaz şi de amplasare a unei centrale hidroelectrice (proiect realizat ulterior între anii 1951 şi 1960). Totodată, pe lângă foarte multe alte realizări profesionale, este cel care a întemeiat primul muzeu tehnic din ţară (în anul1909, azi „Muzeul tehnic prof. ing. D. Leonida”) şi a iniţiat prima expoziţie a electricităţii din România în 1928). Este considerat „pionier al electrificării” şi „fondator al şcolii energetice româneşti”. Dimitrie Leonida (născut la Fălticeni la data de 23 mai 1883 și trecut la cele veșnice la 14 martie 1965) a fost inginer, specialist în energetică, profesor universitar și reputat om de știință. Dimitrie Leonida s-a născut, cum aminteam anterior, la Fălticeni, ca fiu al ofițerului de cavalerie Atanase Leonida și al Matildei Leonida (născută Gill), într-o familie numeroasă. Au fost unsprezece frați…Toți frații și surorile lui Dimitrie Leonida au fost personalități de excepție.
Dintre aceştia, îmi permit să v-aduc aminte doar de câteva veritabile exemple de viață…Elisa Leonida Zamfirescu a fost prima femeie cu titlul de inginer, având o activitate de 43 de ani la Institutul Geologic al României. Elisa a studiat la Berlin și, deși i s-a oferit un post la renumita firmă BASF din Germania, s-a întors în țară, așa cum făceau cei mai mulți dintre tinerii români la acea vreme. Fratele său, sculptorul Gheorghe Leonida este cel care a realizat schiţele folosite pentru realizarea celebrei statui a lui Iisus din Rio de Janeiro, iar altă soră a sa, Adela, a fost medic oftalmolog, primul specialist din România care a utilizat curentul electric în tratamentul cataractei. Adela a ajuns să fie medicul oftalmolog al Casei Regale a României și, de-a lungul carierei, a efectuat peste 8.000 de intervenții chirurgicale, dar, din păcate, a murit la doar 37 de ani, în anul 1928, în urma complicațiilor suferite după o operație la ficat. O altă soră de-a lui Dimitrie, Natalia Leonida, sora sa cea mare, a făcut studii universitare în Franța, fiind licențiată a Facultății de Litere de la Sorbona, apoi a obținut și licența în filologie modernă la Universitatea București. Natalia a ales o carieră didactică, devenind profesoară de franceză la Liceul „Frații Buzești” din Craiova, apoi, din 1927, directoare a Liceului de fete Regina Maria din București, liceu ce va fi desființat de comuniști în 1948. Un alt frate de-al său, Paul Leonida, a fost ofițer de carieră și a ajuns la gradul de general de divizie. O familie dăruită cu har și cu educație „muncită”! Că altfel, nu se poate! Tatăl său fiind ofițer de cavalerie și fiind mutat destul de des în interesul serviciului în mai multe garnizoane, Dimitrie a fost nevoit să schimbe des şcolile. Școala primară a început-o la Galați în 1890, clasa a treia a absolvit-o la Buzău, de unde a mers, apoi, la București la școala „Clemența”, apoi la Școala Primară „Petrache Poenaru„ din București. Ulterior, primele două clase de liceu le urmează ca extern la Liceul „Sf. Sava” din București, clasele a treia și a patra de liceu la Gimnaziul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, iar din clasa a cincea a frecventat cursurile Liceului „Mihai Viteazul” din București. În ultimul an al liceului, în clasa a opta, Dimitrie Leonida s-a retras de la școală și s-a pregătit în particular, după care a susținut cu succes toate examenele de absolvire. Pasiunea sa deosebită pentru știință și tehnică a fost decisivă atunci când și-a ales viitoare profesie, el dorind cu ardoare să devină inginer. Dimitrie Leonida mărturisea mai târziu: „Întotdeauna m-a atras tehnica. De copil am început să desenez trenuri şi vapoare şi cea mai mare bucurie o aveam privind la mişcarea din portul Galaţi. Din beţişoare construiam linii de cale ferată, mosoarele golite tăiate în două erau roţile locomotivelor şi ale vagoanelor. La gimnaziul din Constanța am avut cel mai bun profesor de fizică, un anume Mălinescu. Era un dascăl înnăscut, care ne încuraja să perseverăm, chiar atunci când încercările noastre nu reuşeau”…A ales să studieze electricitatea la Politehnica din Charlottenburg, chiar dacă înainte de a pleca în străinătate trebuia să satisfacă și stagiul militar, conform legii și uzanțelor vremii.
În perioada studiilor universitare efectuate la Politehnica din Charlottenburg (între anii 1903-1908), lângă Berlin, a vizitat Muzeul Tehnic din München (1903), loc de unde s-a inspirat pentru viitorul muzeu românesc similar. Este demn de remarcat faptul, apropo de ambițiile sale și de priceperea acumulată, în anul al patrulea de studenție, Dimitrie Leonida va concepe proiectul metroului bucureștean (adică proiectul „Metropolitanului din București” cum l-a denumit), cu linia principală pe traseul Gara de Nord-Sf. Gheorghe-Calea Moșilor și ramificația Sf. Gheorghe-Filaret, fiind printre cei dintâi care au propus construirea unei rețele de metrou în București. Proiectul său final de diplomă la prestigioasa politehnică germană a avut ca temă „Complexul hidrotehnic și hidroenergetic al Bistriței din regiunea Bicaz.” Un proiect mai mult decât ambițios pentru un tânăr inginer! Este demn de remarcat faptul că, deși a avut mai multe oferte de la renumita firmă Siemens, un colos al tehnicii vremii sale, pentru un contract pe o perioadă de cinci ani, iar de la Școala Politehnică din Charlottenburg pentru un post de asistent universitar, Dimitrie Leonida s-a întors în România în anul 1908, cu titlul de „Elektroingenieur”, și s-a angajat la Primăria Bucureștiului, instituție unde s-a ocupat, în timp, de verificarea instalațiilor electrice noi ce urmau să fie racordate la rețea, problema tramvaielor, abordează problema metroului, al cărui prim proiect îl făcuse în anul al patrulea de facultate, precum și de construirea unui canal navigabil Argeș-București-Dunăre, cu port la București și centrale hidroelectrice la București, Orăști, Budești, Fundeni. Ultima sa inițiativă a mai fost „mestecată” și chiar începută în ultima perioadă regimului comunist dar lăsată baltă după aceea. În condițiile în care ar avea o valoare economică certă! În anul 1908, Dimitrie Leonida a înființat prima „Școală de Electricieni și Mecanici” din România, o școală care care va funcționa peste 45 de ani și va pregăti mii de specialiști din domeniul electric și mecanic. Un an mai târziu după înființarea acestei școli, în 1909, a înființat și primul Muzeu Tehnic din România (actualul Muzeu Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida”), pe care îl donează în anul 1951 statului român prin Ministerul Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice. Nici nu avea cum să nu-l doneze, din moment ce se naționalizase totul!
În anul 1912, Dimitrie Leonida a proiectat centrala termoelectrică de la Grozăvești, iar în anul 1914 a proiectat Centrala de la Botoșani. Împreună cu Nicolae Caranfil (cel ce va ajunge director al Societății Comunale București și al Societății Generale de Gaz și de Electricitate), cu Christea Niculescu și prof. Andronescu, a înființat, în anul 1913, societatea „Energia”, prima societate particulară românească din domeniul electrotehnic. Societatea „Energia” a înființat în anul 1914, pe Calea Moșilor din București, o „fabrică de materiale electrice” operată de ingineri români, iar în anul 1919, a fuzionat cu „Societatea Teleromână” de la Cluj și a cumpărat o fabrică din Timișoara, care va produce o gamă largă de mașini, transformatoare și aparate electrice.
Cred că merită să vă amintesc un moment din viața lui Leonida. După încetarea primului război mondial, Nicolae Titulescu a propus diriguitorilor țării ca inginerul Dimitrie Leonida să întocmească un raport privind starea economică a României şi în perioada antebelică şi perspectivele dezvoltării în viitor, deoarece, pe atunci, se discuta cuantumul şi forma ajutorului necesar României pentru refacerea de după războiul care devastase țara și oamenii săi. Sarcina aceasta deosebit de grea i-a permis lui Dimitrie Leonida să cunoască destul de bine starea economică a ţării şi nevoile ei cele mai stringente. În anul 1921, Dimitrie Leonida editează prima revistă cu tematică energetică din România, revistă care poartă numele Societății pe care o înființase: „Energia”.
În anul 1927, a devenit membru al primului birou de conducere al Comitetului Electrotehnic Român. Un an după aceasta, în 1928, Leonida a organizat în Parcul Carol I „Prima Expoziție a Electricității din România”. Totodată, Dimitrie Leonida a profesat și în mediul universitarși a fost profesor universitar la Timișoara (în perioada1924-1941) și în București (în perioada anilor 1941-1945). A fost, totodată, unul dintre promotorii de bază ai planului de electrificare a României. Nu putem să nu menționăm că Dimitrie Leonida a fost membru în Consiliul superior al apelor (1926) și în Consiliul superior al administrației întreprinderilor și avuturilor publice (1929), administrator și apoi director tehnic la Societatea Generală de Gaz și Electricitate ( în perioada 1937-1942), Director al Direcției electrificării din CFR (1942-1945), Consilier superior al CFR (1945-1948). În anul 1948, marele inginer energetician a ieșit la pensie. Putea să se odihnească, dar a continuat să lucreze în Consiliul superior al CFR și la Institutul de studii și proiectări hidroenergetice (ISPE). A fost și consilier în cadrul Departamentului Energiei Electrice (în perioada1950-1955).
Pentru activitatea sa, Dimitrie Leonida a fost distins cu titlul de Laureat al Premiului de Stat. Totodată, e important de menționat că a fost membru al „American Institute of Electrical Engineers“ (1920), membru al „American Associations for the Advencement of Science“ (1920), membru al Royal Society of Arts din Londra (1935). Totodată, a fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu data de 21 decembrie 1935. A fost laureat al Premiului de Stat clasa I și a obținut titlul de Laureat la Premiului de Stat pentru întreaga sa activitate științifică didactică și pentru pregătirea de cadre în domeniul energetic (1954). În anul 1961, i s-a oferit Ordinul Muncii clasa I. Numele său este purtat de mai multe instituții de învățământ din București, Iași, Constanța, Oradea și Petroșani, de străzi din mai multe localități, de cel mai important Muzeu Tehnic din România și de o stație de metrou din București.
A avut satisfacția ca, spre sfârșitul vieții, să-și vadă împlinit unul dintre visurile tinereții, iar, ca urmare, în semn de recunoștință, centrala hidroelectrică de pe Bistrița îi poartă astăzi numele. Practic, a fost mentorul și autorul proiectului de construire a barajului de la Izvorul Muntelui, de străpungere a muntelui Botoșanu și de construire a unei centrale hidroelectrice la Stejaru. Proiectul său de tinerețe a fost definitivat în anul 1959, prin renumita hidrocentrală de la Bicaz, una dintre cele mai mari realizări a tehnicii românești.
Poate nu e rău să ne aducem aminte despre cele spuse de Dimitrie Leonida în cuvântul rostit la festivitatea de inaugurare a hidrocentralei Stejaru, la data de 30 decembrie 1960: „Bicazul este ca și copilul meu. El s-a născut în 1908. Forma obiectul Lucrării mele de Diplomă, la Școala Politehnică din Charlottemburg. Atunci am fixat și locul unde se află astăzi barajul, locul unde s-a construit tunelul de aducțiune și clădirea hidrocentralei. Pentru mine, lucrarea reprezintă ani de muncă, de cercetări și studii și o luptă uneori dramatică pentru înfăptuirea ei. Lucrarea aceasta putea fi realizată încă din 1927–1928, dar s-au pus toate piedicile inimaginabile ca să nu se înfăptuiască. Eram numit visător, un om care nu trăiește cu picioarele pe pământ… În aceste clipe, aduc din inimă mulțumiri și le sunt recunoscător tuturor celor care au apreciat munca și strădania mea și mi-au făcut bucuria ca, la vârsta de aproape 80 de ani, să văd cu ochii mei înfăptuirea gândurilor mele“.
Inginerul energetician Dimitrie Leonida, un om și faptele sale…
Dimitrie Leonida a încetat din viață la 14 martie 1965 și va rămâne pentru totdeauna o personalitate remarcabilă a pionieratului științei din România. A fost o personalitatea puternică care a pus bazele modernizării timpurii a României. Numele său patronează numeroase instituții de învățământ românesc, iar Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida este încă un loc în care invențiile trecutului generează admirație și aprinde imaginația generației tinere. În încheiere, aș împărtăși ceva cu dumneavoastră apropo de viziunea socială și de atitudinea eminamente patriotică a lui Dimitrie Leonida. Este vorba despre primul articol al unui proiect propriu al lui Leonida referitor la o lege energetică: „Izvoarele naturale de energie sunt un bun al tuturor locuitorilor țării. Punerea lor în valoare reprezintă o înarmare pentru muncă. Exploatarea și transportul izvoarelor de energie se face numai de stat care urmărește alimentarea cât mai ieftină, cât mai sigură și în condiții egale pentru toți locuitorii și în tot cuprinsul țării.” Ultima frază ar trebui să fie „rumegată” un pic mai mult de către diriguitorii nației, de guvernanții statului și de cei ce conduc, mai bine ori mai prost, destinele țării numite România.
Inginerul energetician Dimitrie Leonida, un om și faptele sale…
Pentru astăzi, vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Costin Rucăreanu coordonator, „Personalități din energetica românească”, Institutul Național Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie, București, 2003
Basgan I., „Dimitrie Leonida”. Colecția „Savanți de pretutindeni”, Editura Științifică, 1967
Moroianu, D., Ștefan, I.M., „Pasiunea Științei”, Editura didactică și pedagogică, București, 1968
Aurel Tudorache, „Dimitrie Leonida – Studiu Monografic”, Editura AGIR, București, 2011
Prof. Gheorghe Radu, „Pagini alese din istoria județului Neamț“, vol. II – Ed. Cetatea Doamnei, 2015
https://cdn.hidroelectrica.ro/cdn/educatie_si_cultura/dimitrie_leonida.pdf
http://ler.is.edu.ro/~cr/index.php?page=person&id=158
http://www.csc.matco.ro/dleonida.html
https://auto.radacini.ro/mari-inventatori-romani-dimitrie-leonida/
https://ziarulceahlaul.ro/51-de-ani-de-la-moartea-unui-mare-inginer-dimitrie-leonida/
http://cceei.energ.pub.ro/prezentari%20laboratore/pecs/fisiere/dimitrie%20leonida.pdf
https://www.youtube.com/watch?v=jBigBVwG8hU
https://historic.ro/dimitrie-leonida-primire-in-audien-a-paul-leonida-libret.html
https://gokid.ro/muzeul-tehnic-dimitrie-leonida/
