Hamilton O. Smith, microbiolog american

Hamilton O. Smith (născut la 23 august 1931, în New York, SUA) este un microbiolog american renumit, care a împărțit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1978 cu Werner Arber și Daniel Nathans pentru descoperirea unei noi clase de enzime de restricție. Aceste enzime recunosc secvențe specifice de nucleotide din molecula de ADN (acid dezoxiribonucleic) și o taie exact la acea secvență.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Hamilton_O._Smith#/media/File:Hamilton_Smith,_2.jpg

Smith a obținut diploma de licență la Universitatea din California, Berkeley, în 1952 și a absolvit medicina la Universitatea Johns Hopkins în 1956. După completarea unui stagiu și a rezidențiatului, a devenit membru al facultății de la Universitatea din Michigan în 1962. În 1967, s-a întors la Johns Hopkins, unde a devenit profesor de microbiologie în 1973.

La momentul premiului Nobel, Arber și alți cercetători studiaseră deja enzimele de restricție care recunosc secvențe specifice de ADN, însă aceste enzime de tip I tăiau ADN-ul în locuri aleatorii, diferite de locurile de recunoaștere. Studiind mecanismul prin care bacteria Haemophilus influenzae poate prelua ADN de la virusul fagic P22, Smith și colegii săi au descoperit primele enzime de restricție de tip II. Aceste enzime recunosc o regiune specifică dintr-o secvență de ADN și o taie întotdeauna exact în acel punct, ceea ce le face extrem de valoroase în studiile de structură a ADN-ului și în tehnologia ADN-ului recombinant.

În 1995, în colaborare cu J. Craig Venter și echipa de la Institutul de Cercetare în Genomică (TIGR), Smith a secvențiat genomul H. influenzae folosind o metodă rapidă de secvențiere numită „shotgun sequencing”. În 1998, a părăsit Johns Hopkins pentru a se alătura companiei Celera Genomics, unde a contribuit la eforturile de secvențiere a genomului muștei de fructe (Drosophila) și al genomului uman. În 2002, Smith a devenit director științific la Institutul pentru Alternative Energetice Biologice (IBEA) din Maryland, unde a condus cercetări pentru crearea unui organism sintetic unicelular capabil să se autosusțină și să se reproducă. Scopul central al acestei cercetări a fost dezvoltarea unui organism minimalist, utilizând un număr minim de gene, pentru a determina care și câte gene sunt necesare pentru susținerea vieții. În 2006, TIGR și IBEA s-au unit cu alte centre pentru a forma Institutul J. Craig Venter, unde Smith a condus grupul de cercetare în biologie sintetică și bioenergie.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Hamilton-O-Smith