Robert Curl, chimist american

Robert Curl (născut pe 23 august 1933, în Alice, Texas, SUA – decedat pe 3 iulie 2022, în Houston, Texas) a fost un chimist american recunoscut pentru descoperirea buckminsterfullerenului, o formă sferică de carbon care conține 60 de atomi. Această descoperire, realizată în 1985 alături de Richard E. Smalley și Harold W. Kroto, a deschis o nouă ramură a chimiei, ceea ce le-a adus celor trei cercetători Premiul Nobel pentru Chimie în 1996.

Photograph of Robert Curl, chemist, Nobel laureate, and emeritus professor of chemistry at Rice University, at the T. T. Chao Symposium on Innovation, November 12, 2009, Chemical Heritage Foundation, Philadelphia, PA, USA.

Science History Institute

Detalii despre permisiuni

This file was provided to Wikimedia Commons by the Science History Institute as part of a cooperation project.

Mai mult

• CC BY-SA 3.0vezi condițiile
• Fișier:Robert Curl crop 2009 CHAO.jpg
• Creată: 12 noiembrie 2009
• Încărcată: 11 decembrie 2013

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Robert_Curl#/media/Fi%C8%99ier:Robert_Curl_crop_2009_CHAO.jpg

Curl și-a obținut diploma de licență în 1954 la Rice Institute (astăzi Universitatea Rice) din Houston și și-a completat studiile doctorale în chimie în 1957 la Universitatea din California, Berkeley. În 1958, s-a alăturat facultății de la Rice, unde a rămas până la pensionarea sa ca profesor emerit în 2008.

În septembrie 1985, Curl a colaborat cu Harold Kroto, de la Universitatea Sussex din Anglia, și Richard Smalley, coleg la Rice. În decursul a 11 zile de cercetare intensivă, au descoperit buckminsterfullerenul, denumit astfel datorită asemănării sale cu domurile geodezice proiectate de arhitectul american R. Buckminster Fuller. Descoperirea lor a fost publicată în numărul din 14 noiembrie 1985 al revistei Nature.

Buckminsterfullerenul, denumit colocvial „buckyball”, a fost prima dintre mai multe forme similare de carbon, cunoscute colectiv sub numele de fulerene. De la această descoperire, cercetările asupra fulerenelor s-au intensificat. Deși această nouă formă de carbon a fost inițial descoperită ca un produs sintetic în timpul simulărilor de chimie stelară, s-a constatat ulterior că fulerenele apar în mod natural în cantități mici pe Pământ și în meteoriți. În anii 1990, a fost dezvoltată o metodă de producere a buckyballs în cantități mari, ceea ce a deschis calea către posibile aplicații practice. În 1991, revista Science a desemnat buckminsterfullerenul „molecula anului”.

Cercetările ulterioare ale lui Curl s-au axat pe diapazoanele de cuarț și dezvoltarea senzorilor pentru detectarea urmelor de gaze. Scopul acestei cercetări a fost de a crea senzori capabili să formeze rețele de diapazoane de cuarț, utilizate ulterior pentru detectarea fotoacustică a gazelor. De asemenea, Curl a lucrat la îmbunătățirea tehnologiilor pentru secvențierea ADN-ului, utilizând lasere de mare putere și coloranți fluorescenți.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Robert-F-Curl-Jr