Grevele de la Atelierele CFR Grivița din 16 februarie 1933

Ziua de 16 februarie evoca unul dintre momentele grele ale istoriei noastre economice, sociale şi politice. De patru ani, lumea era puternic lovită de criza economică globală, Marea Criză, care părea că nu se mai sfârşeşte. România nu a fost nici ea ocolită de acest fenomen, iar guvernele ţării au încercat, fără prea mare succes.
Cum era şi normal, cei mai afectaţi au fost muncitorii din industria minieră, petrolieră şi feroviară. Dacă primele două categorii lucrau în majoritate pentru capitalul privat, ceferiştii munceau pentru statul român. La căile ferate erau angajaţi peste 100.000 de lucrători, a doua armată a ţării, cum îşi spuneau cu mândrie ceferiştii.

Criza statului s-a reflectat mai ales asupra lor. Li s-au redus salariile, au început să fie concediaţi în număr mare, iar acest fapt le-a indus o puternică stare de nelinişte. Spiritele erau încinse. O mică scânteie putea fi suficientă pentru ca nemulţumirile să iasă la suprafaţă. Cineva trebuia doar să canalizeze aceste nemulţumiri şi să le îndrepte împotriva autorităţilor.
 Anul 1933 a început cu o primă grevă a muncitorilor de la Atelierele Griviţa la sfârşitul lui ianuarie.  

În noaptea de 14/15 februarie, guvernul a întreprins o acţiune de intimidare arestând un val de muncitori feroviari, de lideri ai acestora de la Griviţa. Arestările au condus la escaladarea tensiunilor şi, pe 16 februarie, mişcarea grevistă a izbucnit din nou, cu mai mare forţă.

Eroarea guvernului a fost că prin această mişcare a declanşat un puternic sentiment de solidaritate în rândul populaţiei,
Muncitorii au ocupat Atelierele Griviţa, s-au baricadat, a fost acţionată celebra sirenă în jurul căreia avea să se ţeasă aura eroică a lui Vasile Roaită.

Guvernul a trimis armata, cu ordin de a trage. O anecdotă, rămâne povestea transmisă prin familie, peste ani, de unul dintre soldaţii regimentului 21, participant la evenimente. El a relatat că la comanda: foc! militarii au secerat coşurile fabricilor şi nu mulţimea de grevişti, iar salvele lor au nimerit trenul regal staţionat undeva prin zonă.
 Soldaţii care i-au înlocuit au tras în plin, iar greva s-a sfârşit într-o baie de sânge: au fost morţi (numărul lor este controversat), răniţi, 2000 de muncitori au fost arestaţi.   

Acestea au fost faptele zilei de 16 februarie.