Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”. „Ghiveci” cu sushi, vodcă și rahat turcesc… de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on mai 31, 2023
Motto: „Lumea-i cum este…şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
Colored Eurasia Map with Country Names and Capital Cities
Stimați amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în puzzle-ul planetar. Și vă invit să poposim preț de o veste, pe la estul extrem al „planiglobului”, cum se mai spunea pe vremuri. Constatam zilele trecute că pe acolo, pe unde e Țara Soarelui Răsare, se insinuează fum de „mahoarcă” rusească, „călare” pe niște aeronave militare de recunoaștere rusești care-și arată prezența pe unde nu ar avea ce căuta, de fapt. Dar „politichia” externă rusească consideră că e cazul să-și arate mușchii militari „ofiliți” pentru a da, cică, un semnal de forță. O forță care seamănă, din ce în ce mai mult, cu bufoniadele din spațiul public ale prea mult citatului Evgheni Prigojin, acel „bucătar” al lui Volodea, șef de lefegii ce s-ar numi Wagner (chiar, ce-o avea săracul Wagner în comun cu ciudații aceștia?)…Că se fac de râs n-ar fi mare păcat, dar, în continuare, mor prea mulți oameni în apropierea noastră, fix în „ograda” vecină. Revenind la subiectul avioanelor militare rusești prezente „în coasta” Japoniei, drept urmare a intruziunii rusești, Japonia și-a ridicat, joia trecută, avioanele de vânătoare de la sol, după ce a detectat pe radare două aeronave militare rusești de recunoaștere în apropierea țărmurilor sale, unul în Oceanul Pacific și celălalt în Marea Japoniei, după cum arăta săptămâna trecută un comunicat al forțelor armate.
Probabil că lucrurile sunt legate de „întâmplările” geopolitice ce au avut loc în Japonia, iar incidentul, care nu este primul de acest gen, a „apărut” la câteva zile după ce președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a participat la summitul G7 de la Hiroshima, și în cadrul căruia toți membrii grupului celor mai bogate șapte țări din lume și-au reafirmat sprijinul pentru Ucraina în faţa invaziei Kremlinului. Trebuie amintit, în acest context, că guvernul japonez s-a raliat sancțiunilor economice și financiare impuse Rusiei de către statele occidentale, iar Rusia consideră acum Japonia ca fiind o țară „ostilă”, la fel ca toate membrele Uniunii Europene, SUA, Regatul Unit sau Australia. Totodată, este de reamintit și faptul că în luna martie a.c, premierul japonez, Fumio Kishida, a făcut o vizită-surpriză la Kiev, pentru a-i „transmite președintelui Zelenski respectul său pentru curajul și perseverența poporului ucrainean, care își apără patria sub comanda sa, precum și solidaritatea și sprijinul nelimitat pentru Ucraina din partea Japoniei și a G7”. Rușii au înghițit greu „gălușca” japoneză servită cu „sushi geopolitic” mai ales că purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov spunea în vara trecută că „Japonia a adoptat o poziţie neprietenoasă faţă de Rusia, ceea ce nu ajută la dezvoltarea relaţiilor, nici în sectorul comercial şi nici în cel energetic.”
Reacția „kremlineză” de atunci survenea și ca urmare a faptului că, acum un an, premierul nipon Kishida declara că „invadarea Ucrainei de către Rusia nu vizează doar Europa, ci zdruncină fundamentele ordinii internaţionale, inclusiv ale Asiei, iar acest lucru nu trebuie tolerat”. Meciul de „ping-pong” geopolitic japonez cu rușii durează de mai demult, apropo de „pohta” rusească asupra insulelor Kurile, Acum doi ani, în 2021, abia instalat ca premier la Tokyo, Kishida a afirmat că suveranitatea Japoniei se extinde asupra arhipelagului pe care japonezii îl numesc „Teritoriile din Nord”, iar ruşii „Kurilele de Sud”. Același Peskov a sărit atunci ca ars și a declarat că: „Sunt teritorii ruseşti”. Istoria ne spune clar că aceste mici insule de origine vulcanică au fost anexate de către URSS-ul condus de Stalin de la Japonia învinsă, la sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale. Anexarea cu de-a sila, în pur stil rusesc/sovietic a împiedicat, de atunci până astăzi, semnarea unui tratat de pace între Moscova și Tokyo, din motivul evident că japonezii nu s-au resemnat niciodată cu pierderea acestor insule și continuă să le revendice în baza legislației internaționale. Nu e bine să uităm nici faptul că anul trecut, guvernul de la Tokyo a protestat vehement faţă de instalarea de către forțele armate rusești a unor sisteme de apărare antirachetă pe respectivul arhipelag aflat în dispută. „Îi dai nas lui Ivan, ţi se urcă pe divan”…Și vorba unui contemporan din presa mioritică:„ Și nu numai că „se suie pe divan”, dar nici nu-și dă jos cizmele murdare de noroiul atâtor țări călcate în picioare, ba se mai suie și cu tancul „pe divan”… După prea multă vodcă intrată-n creier…
Schimbăm un pic coordonatele geografice și ne deplasăm virtual, preț de niște afirmații, spre SUA. Referitor la părerile americane despre ce se mai petrece în războiul ruso-ucrainean, generalul Mark Milley, șeful statului major întrunit al forțelor armate americane (cel mai înalt oficial militar american), a afirmat joia trecută că Rusia nu va câștiga războiul din Ucraina numai prin mijloace militare.
Acesta a spus, la o videoconferință a „Grupului de contact pentru Ucraina”, citat fiind de agențiile de presă internaționale, că: „Acest război nu va fi câștigat militar de Rusia”. Grupul respectiv de contact reunește circa 50 de țări ce oferă sprijin militar Kievului. Generalul Mark Milley a mai precizat că obiectivele inițiale ale Rusiei, care au inclus răsturnarea guvernului ucrainean, „nu sunt realizabile prin mijloace militare, nu vor funcționa”. Pe de altă parte, același Mark Milley a mai spus că există sute de mii de militari ruși în Ucraina, ceea ce face puțin probabil „pe termen scurt” ca obiectivul Kievului de a-și recuceri întregul teritoriu să poată fi îndeplinit. Iar acest lucru l-a făcut pe general să afirme că: „Aceasta înseamnă că lupta va continua, va fi sângeroasă, va fi dură”. Și pentru că tot spuneam săptămâna trecută câte ceva despre F-16 și rolul acestor aeronave pentru Ucraina, generalul Mark Milley, a avertizat, tot joia trecută la această întrunire prin videoconferință, că avioanele F-16 nu vor acționa ca o „armă magică” pentru Ucraina, dar SUA sprijină pe deplin un grup de aliați NATO care să preia inițiativa în ceea ce privește instruirea și eventualul transfer al avioanelor către Kiev. „Rușii au 1.000 de avioane de vânătoare de generația a patra”, a declarat același general Mark Milley, după reuniunea din video-conferinţa respectivului Grup despre care aminteam anterior’. Acesta a adăugat că: „Dacă vreți să contestați Rusia în aer, veți avea nevoie de o cantitate substanțială de avioane de vânătoare de generația a patra și a cincea, așa că, dacă vă uitați la curba costurilor și faceți o analiză, cel mai inteligent lucru pe care trebuia să-l faceți este exact ceea ce am făcut noi, și anume să furnizăm o cantitate semnificativă de apărare aeriană integrată pentru a acoperi spațiul de luptă și a le contesta rușilor spațiul aerian”. Cele spuse de acest general american „de top” au urmat unor declaraţii similare făcute tot săptămâna trecută de către secretarul Forțelor Aeriene, Frank Kendall, care a declarat că avioanele „nu vor fi o schimbare substanţială a jocului” pentru Ucraina, deși „este ceva care are sens pentru ei. Îi va ajuta” pe termen lung.
Trecând la următorul subiect pe care vi-l aduc în atenție azi, grație informațiilor diverselor agenții media, surse inserate la finalul rândurilor de față, după cum ați aflat de pe toate canalele media, „neica sultanul” Recep Tayyip Erdogan a câștigat duminică cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Turcia cu un avans de patru puncte procentuale în fața rivalului său Kemal Kilicdaroglu, liderul opoziției unite, și își începe (triumfal, zice el) cel de-al treilea deceniu la cârma țării pe care a condus-o, practic, încă din 2003, inițial ca premier, apoi ca președinte. Îi place „divanul” de sultan prezidențial lui nenea Erdogan! Cu mult rahat cu apă rece!
Cum mai ziceam pe aici, puterea e un drog de care greu poți scăpa, atunci când ai gustat prea mult din aceasta! După cum a văzut toată lumea, Erdogan, cu discursul său eminamente islamist, populist și naționalist, a câștigat duminică un nou mandat prezidențial, dar, tot din cauza politicilor sale, destul de anapoda croite și aplicate, după cum zic analiștii care se pricep, are în față o serie de probleme uriașe, de la cea a inflației care sărăcește populația la cea a reconstrucției de după cutremur în zonele puternic afectate și, nu în ultimul rând, a divizării profunde a Turciei, țară în care, oricum am privi rezultatele și oricât triumfalism victorios iese din manifestările post-electorale, 48% dintre cetățenii turci cu drept de vot au votat împotriva lui Edogan. Este destul de clar că Occidentul, de pe ambele maluri ale Atlanticului, preocupați de războiul din Ucraina, vor privi tot cu îngrijorare „șinele” pe care s-a așezat „locomotiva turcă” condusă de Erdogan. După cum zic cei care se pricep și urmăresc îndeaproape situația din Turcia, alegerile de duminică au dat un rezultat care a fost o urmare clară a abilităților de strategie electorală a lui Erdogan, strategie bazată pe moștenirea sa politică de două decenii pe „divanul mare turcesc”, moștenire care a convins o jumătate de țară, după cum zic pricepuții, dar, după cum se mai exprimă și observatorii externi, cu deosebire cei de la OSCE, și a „lipsei de corectitudine electorală în Turcia pe care o conduce tot mai autoritar în ultimii ani.” Din punctul meu de vedere și al multor altora, la cele două decenii de conducere efectivă a Turciei, la mulți ani după reformele economice și sociale care au oferit turcilor bunăstare și drepturi religioase, Erdogan a continuat cumva să își păstreze aproape partea conservatoare a electoratului, arealul rural al Turciei și doar o parte a electoratului din marile orașe, în pofida crizei dure prin care trece Turcia, a inflației galopante și a derapajelor sale de la un parcurs democratic, derapaje care au plasat în închisoare cam pe oricine i s-a opus. Ca să nu mai amintesc și de marea înscenare cu acea așa-zisă „lovitură de stat” de acum câțiva ani din care a ieșit el cel mai mare câștigător, pe toate planurile. Nu am să dezvolt acum argumentele pentru care numesc acele eveniment „marea înscenare”, dar e posibil s-o fac într-un viitor apropiat. Erdogan a făcut ce a făcut și i-a convins pe pe cei ce l-au votat că el este „tătucul” care va împărți dreptatea, care va asigura stabilitatea, după ce a promis, pe principiul „marea cu sarea”, că va face și va drege și va reconstrui casele oamenilor afectați de cutremurele dure de acum câteva luni, asta după ce a dat el niște „amnistii de construcții” prin care cei apropiați lui au construit, timp de două decenii niște „case de paie”, contra peșcheș, ciubuc, alișveriș etc și care au căzut la primul cutremur puternic…Și după ce a folosit cu precădere un discurs eminamente populist, cu accente naționaliste dure, cu accente de factură conspiraționistă (îmi aduce aminte de Volodea de la Kremlin, nenea „sultanul” acesta…), acuzând un complot al putredului Apus împotriva Turciei celei „feciorelnice” precum și existența unor conexiuni puternice ale opoziției cu „teroriștii” kurzi.
Din păcate, Kemal Kilicdaroglu, lider al Partidului Republican (CHP) și candidat al unei alianțe de opoziție formate din șase partide diferite, un fenomen destul de rar în Turcia, s-a situat, electoral vorbind, foarte aproape de Erdogan, practic „suflându-i în ceafă”, dar, finalmente, nu a reușit să-l învingă. Ori n-a fost lăsat…Nu m-ar mira deloc niște „mișmașuri” ori „alișverișuri” electorale specifice! O scurtă analiză a tuturor comentatorilor specializați pe analiza societății turcești ne spune că Kemal Kilicdaroglu i-a convins electoral pe turcii de pe coasta mai bogată din vestul Turciei, cea a Mării Egee, adunând mai mult de jumătate din voturile locuitorilor din cele trei mari orașe ale țării (adică Istanbul, Ankara și Izmir), acumulând și o parte masivă din voturile tinerilor și a turcilor cu vederi liberale, „cârtitori” împotriva în fața tendințelor vădit autocratice ale lui Erdogan. Autocratice către dictatoriale, de fapt… Mai mulți analiști de la diverse agenții internaționale de presă au emis o ipoteză plauzibilă apropo de pierderea unor voturi de către Kemal Kilicdaroglu. În acest context, aceștia afirmă, citați fiind de cotidianul nostru Libertatea, că acesta a pierdut o parte consistentă a voturilor cetățenilor turci de etnie kurdă pentru simplul motiv că între primul și al doilea tur, Kilicdaroglu, cel ce promitea „o Turcie fără diviziuni”, a îmbrăcat haina unui naționalist pentru alte voturi de prin alte părți și s-a aliat cu un extremist de dreapta, afișând un discurs anti-kurd. Fapt pentru care, mulți kurzi au ales, ca atare, opțiunea de a „fenta” alegerile și să stea acasă, la o șaorma ori la un kebab. Ori la un rahat turcesc cu apă rece… Chiar dacă privim „din avion” situația post-electorală a Turciei, în pofida victoriei lui Erdogan, diferența destul de mică față de Kilicdaroglu și distribuția voturilor de duminică ne arată o țară divizată, în care populația din diferite ipostaze sociale dorește fapte și lucruri destul de diferite pentru viitor. Sarcina de a reuni societatea turcă nu se arată deloc simplă pentru eternul prezident turc. Imediat după alegeri, duminică noaptea, când era sigur de victorie în discursul său a reiterat promisiunile sale principale: va reconstrui casele distruse de cutremure, va reduce inflația (de parcă poți da ordin pentru asta!) și va oferi compensații celor care au avut de suferit de pe urma ei. Cum o va face, numai el, Allah și banca centrală turcească or ști, dar înainte de alegeri, chiar Erdogan a declarat că va continua politica unei rate reduse a dobânzii de referință, o linie structurală apreciată de economiști drept cauză parțială a menținerii ratei ridicate a inflației și a devalorizării galopante a lirei turcești. Tot în Libertatea se afirmă în ediția de luni că tocmai pe aceasta se bazează acești analiști care spun că, inflația, care atinge oficial 45%, dar neoficial e mult peste această rată, va persista și va produce, în continuare, multe „daune” societății turcești. Specialiștii și agențiile de presă au menționat că, imediat după aflarea rezultatelor neoficiale, piețele au reacționat negativ la vestea victoriei lui Erdogan, iar lira a scăzut din nou, la un nou record negativ în fața dolarului. Atât din discursurile sale electorale, din discursul său de duminică noaptea cât și din „linia” sa de politici, Erdogan s-a arătat consecvent în a alimenta faliile din societatea turcă precum și „războaiele culturale”, pentru a-și consolida sprijinul bazei sale conservatoare religioase, invitându-și susținătorii să catalogheze fiecare partid de opoziție drept organizație „LGBT”.
„Ghiveci” cu sushi, vodcă și rahat turcesc…
Cu tinerii nu prea i-a ieșit „aliverișul” lui nenea Erdogan! Unele agenții de presă au subliniat faptul că, potrivit unui sondaj de opinii din 2021, „aproape trei sferturi dintre turcii cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani au declarat că ar părăsi țara dacă ar avea ocazia”. Este mai mult decât evident că fenomenul plecării peste hotare a luat amploare în societatea turcă și tot mai multe persoane „școlite” și cu înaltă calificare au plecat deja din diverse motive, cele mai multe fiind politice și, firește, economice, iar tinerii sunt în primele rânduri ale „plecaților”. Tot în analiza de luni din Libertatea se sublinia că unii observatori ai societății turcești accentuează faptul că este puțin probabil ca Erdogan să cedeze atunci când vine vorba despre stilul de conducere politică autoritară și cu evidente caracteristici autocratice. S-a ajuns, practic, la un punct în care el a subminat drepturile și instituțiile într-un asemenea nivel încât cu greu se mai poate numi Turcia ca fiind o democrație funcțională și e destul de clar că Erdogan va prefera, pe mai departe, stilul conducerii țării cu „o mână de fier”. Cei de la „New York Times”, se întrebau recent dacă va părăsi Erdogan puterea în 2028? Într-un interviu acordat CNN, el zicea că o va face. Eu mă îndoiesc că va fi așa, dacă-l ține Allah în viață! Nu de altceva, dar, conform celor de la „New York Times”, Constituția Turciei zice că, „dacă parlamentul votează cu trei cincimi din voturi să convoace noi alegeri înainte ca un președinte să-și încheie al doilea mandat, el ar putea să candideze din nou. Iar acum, Erdogan își începe oricum al treilea mandat, deoarece, după trecerea țării de la sistemul parlamentar la cel prezidențial (în 2017), el a spus că numărătoarea s-a resetat, iar primul mandat, câștigat în 2014, nu a mai contat – un lucru cu care Consiliul Electoral a fost de acord.” Totodată, tot cei de la „New York Times” mai spun că el ar putea să părăsească, totuși, președinția, dar va dori să rămână la șefia partidului său, pentru a controla, în continuare,Turcia. În ceea ce privește impactul internațional al realegerii lui Erdogan este deja de notorietate că, spre deosebire de ceilalți membri ai alianței (nu-l pun, firește pe Orban la socoteală), Turcia lui Erdogan a făcut tot ce s-a putut, de câțiva ani buni încoace, pentru a avea legături tot mai strânse și funcționale cu Rusia, înainte, dar și după invazia rusească în Ucraina din februarie 2022. este de reamintit faptul că, așa cum am mai spus de mai mutle ori când m-am referit la Turcia „sultanului”,aceasta a achiziționat sistemul antiaerian rusesc S-400, cu toată opoziția americană, și a tăiat panglica, chiar înainte de alegeri, la inaugurarea unei central nucleare făcută cu bani și tehnologie primite de la Moscova. Cam ca nenea Viktor Orban… La centrala nucleară cu finanțare și tehnologie rusească mă refer!
„Ghiveci” cu sushi, vodcă și rahat turcesc…
Cei de la cotidianul Libertatea au mai consemnat luni că: „în contrast cu restul lumii democratice, care au sancționat Rusia ca urmare a invaziei din Ucraina, Turcia a continuat să facă afaceri cu Moscova, nu în ultimul rând mulțumită relației strânse dintre Erdogan și Vladimir Putin, care s-a grăbit să îl felicite după alegeri. Schimburile comerciale au crescut, iar Ankara i-a oferit aliatului său posibilitatea de a ocoli sancțiunile. În același timp, Turcia a strâns și relațiile cu Ucraina, într-o măsură mai mică, a vândut Kievului drone de luptă Bayraktar și a intermediat un acord cu Rusia pentru livrarea cerealelor ucrainene prin Marea Neagră. Cei mai mulți observatori, scrie publicația ucraineană Kyiv Independent, se așteaptă ca deocamdată, Erdogan să joace în continuare cât mai echilibrat în război și să își mențină sprijinul prudent față de Ucraina, încercând în același timp să nu alieneze Kremlinul. Analiștii se așteaptă ca Ankara să consolideze însă și mai mult relația cu Moscova, iar scenariul cel mai neplăcut pentru Occident ar fi acela în care Turcia ar suferi economic și ar deveni mai dependentă de Rusia. Puțini diplomați occidentali sunt optimiști, iar unul dintre ei a explicat pentru The Guardian că Erdogan „a transformat tranzacționalismul într-o formă de artă și apoi aproape într-o ideologie”. Erdogan va dori, de asemenea, să rămână în NATO, tocmai pentru a-și păstra un rol cât mai influent. De aceea, majoritatea analiștilor se așteaptă ca el să aprobe în final aderarea Suediei la Alianța Nord-Atlantică – dacă nu înainte de viitorul summit NATO de la Vilnius din iulie, atunci poate până la sfârșitul anului.” Este destul de evident că, spre deosebire de Kilicdaroglu, care promitea o apropiere față de Occident, Erdogan și apropiații săi privesc cu tot mai multă neîncredere spre acest Apus și valorile sale. Nu e de uitat că, recent, în campania electorală, ministrul de interne al lui Erdogan, Süleyman Soylu, a declarat că „oricine manifestă tendințe pro-occidentale este un trădător”. Tot cei de la Libertatea au mai notat luni că: „Atacurile la adresa Occidentului au fost vizibile și în discursurile lui Erdogan, iar președintele, spun analiștii, consideră că Occidentul este în declin, iar Asia în creștere. El, au spus observatorii, va rămâne în continuare apropiat de țările din Golful Persic. O apropiere de UE este greu de așteptat în următoarea perioadă, iar Grecia va rămâne prudentă, așteptând să vadă dacă retorica belicoasă a guvernului de la Ankara, care amenința chiar cu o invazie peste noapte în insulele grecești din Marea Egee, se va potoli după alegeri. În cele din urmă, Occidentul ar putea fi nevoit să aleagă dacă continuă sau nu relația tranzacțională cu Turcia lui Erdogan. În unele cazuri, pentru Occident, planurile actualului președinte ar putea fi mai dezirabile decât cele ale lui Kilicdaroglu. Exemplu: situația milioanelor de refugiați sirieni, pe care Kilicdaroglu promitea, fără măsuri concrete anunțate, să-i trimită înapoi în țara lor în maximum un an. Este o măsură imposibilă. Prin contrast, Erdogan este mai temperat, vrea pentru început să repatrieze un milion de refugiați cărora spune că le va construi și locuințe în Siria. Ideea pare oricum greu de pus în practică, dar relațiile sale cu Putin și, prin extensie, cu liderul sirian fac ca planul acesta să pară mai plauzibil, spun comentatorii.”
„Ghiveci” cu sushi, vodcă și rahat turcesc…
Ultimul subiect pe care vi-l propun azi face referire la prețul energiei prin Europa, preț la care „nemuritorul” guvern de pe cheiul Dâmboviței nu poate reacționa firesc pentru cei guvernați și nu poate ieși din colcăiala-i de interese care n-au nicio treabă cu poporul guvernat! Vorba vine c-ar fi „guvernat”! Așa se face că, după datele agențiilor media, preţul gazelor naturale în Europa a scăzut la cel mai redus nivel de la mijlocul anului 2021, ceea ce, conform celor de la Bloomberg, „va ajuta la inversarea unei tendinţe de explozie a inflaţiei şi constituie o veste bună pentru consumatori”. La „piața de gaze” de la Amsterdam, locul unde se stabilesc preţurile de referinţă pentru toată Europa, cotaţiile „futures” la gaze au scăzut timp de opt săptămâni la rând şi sunt sub 25 de euro pentru un un Megawatt-oră, cel mai redus nivel de după luna mai 2021. Potrivit celor de la Agerpres, „reducerea cu două treimi a cotaţiilor futures la gaze în acest an a slăbit nu doar presiunile la adresa bugetelor gospodăriilor dar a subminat şi una pârghiile de care dispune preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, şi anume capacitatea de a reduce livrările de gaze către Europa. În condiţiile în care unii traderi susţin că, pe termen scurt, preţurile ar putea ajunge chiar şi în teritoriul negativ în vara acestui an, imaginea este complet diferită de cea din luna mai a anului trecut. Atunci cotaţiile futures erau de patru ori mai mari decât cele din prezent iar ţările europene au fost forţate să revină la producţia de electricitate pe bază de cărbune, pentru a putea asigura furnizarea de electricitate după ce Rusia a redus semnificativ livrările de gaze.Creşterea importurilor de gaze naturale lichefiate pentru înlocuirea livrărilor ruseşti a ajutat la reducerea cotaţiilor, precum şi vremea relativ blândă din timpul iernii, care a făcut ca regiunea să nu recurgă prea mult la rezervele de gaze din depozite.” Actualmente, nivelul de umplere a depozitelor de gaze din Europa este de circa 67%, peste media multianuală anterioară de circa 50% pentru acest moment al anului, de final de lună mai. Un alt factor evident al scăderii prețurilor gazelor este încetinirea activităţii economice, încetinire care a jucat un rol important prin diminuarea consumului de energie.
„Ghiveci” cu sushi, vodcă și rahat turcesc…
Practic, după cum notează Agerpres: „Revenirea economiei chineze a pierdut din elan, sectorul manufacturier european este în criză iar Germania a intrat în recesiune în primul trimestru. În plus, Europa a făcut progrese cu construirea de noi capacităţi regenerabile. Noile parcuri fotovoltaice şi eoliene precum şi condiţiile meteo favorabile au ajutat la reducerea necesarului de gaze naturale pentru producţia de electricitate în acest an.” Pentru gospodării, urmările preţurilor mai mici la gaze sunt mai mult decât evidente. E mai greu pe plaiurile mioritice, dar asta-i altă gâscă-n altă traistă! Traista-n băț, adică! Rata anuală a inflaţiei în zona euro a încetinit, probabil, la 6,3% în luna mai, cel mai redus nivel de la invadarea Ucrainei. Totuși, preţurile reduse la gaze despre care vă pomeneam anterior nu inițiază și nu dau avânt la o majorare a cererii industriale, care s-a redus semnificativ pe fondul exploziei anterioare a costurilor cu energia. Ce va mai fi pe unica planetă albastră „din zonă” în viitorul apropiat? Repet ce mai ziceam și cu alte ocazii: om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și surse foto:
https://www.independent.co.uk/asia/japan/russia-japan-jets-warplanes-china-b2086095.html
https://www.thedefensepost.com/2023/05/25/japan-jets-russian-planes-coast/
https://www.jcs.mil/Leadership/Article-View/Article/1974872/gen-mark-a-milley/
https://www.veridica.ro/stiri/seful-armatei-americane-generalul-mark-milley-acest-razboi-nu-va-fi-castigat-de-rusia
https://www.bbc.com/news/live/world-europe-65686238
https://www.libertatea.ro/stiri/alegeri-turcia-turul-doi-28-mai-rezultate-live-4557964
https://www.politico.eu/article/turkey-erdogan-set-for-election-victory/
https://www.libertatea.ro/stiri/erdogan-ce-inseamna-pentru-turcia-razboi-4560019
https://edition.cnn.com/2023/05/12/middleeast/gallery/recep-tayyip-erdogan/index.html
https://edition.cnn.com/2023/02/17/energy/europe-gas-price-18-month-low/index.html
https://www.ft.com/content/cf866df3-6132-42e7-bc29-dde39c0e4893
https://timera-energy.com/eu-gas-power-prices-plunge-this-summer/
Opiniile cititorului
Continue reading
