Gheorghe Silaș, inginer român

Gheorghe Silaș (n. 18 aprilie 1914, Căianu Mic, Bistrița-Năsăud – d. 9 martie 2001, Timișoara) a fost un inginer român, membru corespondent al Academiei Române din 18 decembrie 1991.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Sila%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Gheorghe_Silas.jpg
A urmat Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Dej și a continuat studiile superioare la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, unde a obținut licența în matematici. De asemenea, a absolvit Institutul Politehnic din Timișoara, obținând diploma de inginer electromecanic. În 1971, a obținut titlul de doctor inginer.
Cariera didactică a început în 1944, ca asistent suplinitor, iar ulterior a urcat toate treptele ierarhiei universitare la Universitatea Politehnica din Timișoara. În 1951, a devenit profesor de mecanică teoretică la Facultatea de Mecanică și Construcții. Între 1952 și 1956, a fost prodecan al Facultății de Construcții, iar între 1957-1962 și 1963-1976 a fost prorector al Institutului Politehnic Timișoara. De asemenea, a fost rector între 1962 și 1963 și a ocupat funcția de șef al catedrei de mecanică a Facultății de Mecanică în perioadele 1957-1974 și 1976-1984. În 1972, a fost distins cu titlul de profesor emerit.
În cercetarea științifică, Gheorghe Silaș s-a concentrat pe domenii precum mecanica generală și analitică, ciocniri, vibrații, percuții și zgomote, studii privind influența acestora asupra organismului uman. Printre lucrările sale importante se numără „Sisteme vibropercutante” și „Systèmes dynamiques à interaction percutantes”. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1991 și a fost activ în numeroase societăți științifice internaționale.

Decorații și premii

• Ordinul Steaua RPR cl. V (1959)
• Ordinul Muncii clasa a II-a (26 iunie 1969), în semn de prețuire pentru activitatea didactică și contribuțiile aduse la dezvoltarea învățământului și culturii din România
• Premiul I al Ministerului Învățământului (1963).