Gheorghe (George) Balș, inginer și istoric de artă român

Inginerul Gheorghe (George) Balș (1868-1934) s-a născut la Adjud, în județul Vrancea, pe 24 aprilie 1868. Era fiul lui Alecu Balș (1838-1894) și al Roxandei Sturdza (?-1878), fiind descendent al două mari familii boierești din Moldova. A studiat la Lausanne și la Politehnica din Zürich, obținând titlul de inginer. După terminarea studiilor, în 1891 s-a angajat la Serviciul de verificări poduri al Căilor Ferate Române, iar în 1892 a devenit membru al Societății Politehnice din România. A colaborat cu inginerul Anghel Saligny (1854-1925) și posibil cu arhitectul Louis Blanc (1860-1903) la construcția podului de la Cernavodă și a Farului de la Tuzla. În portul Constanța a lucrat alături de inginerul George Duca (1847-1899).

Între 1908 și 1911, Balș a fost activ în Serviciul tehnic al Direcțiunii sanitare din cadrul Ministerului de Interne. A colaborat îndeaproape cu cumnatul său, doctorul Ion Cantacuzino (1863-1934), în lupta împotriva tuberculozei, deținând și președinția Crucii Roșii din România. În 1921, împreună cu arhitectul Nicolae Ghika-Budești (1869-1943), a construit „Institutul Dr. I. Cantacuzino” din București.

Balș a jucat un rol semnificativ în cadrul Comisiei Monumentelor Istorice, fiind numit membru în aprilie 1913 și ulterior vicepreședinte. Activitatea sa vastă, reflectată în publicațiile de specialitate din anii 1920 și 1930, i-a adus recunoaștere națională și internațională. În 1923, a fost ales membru al Academiei Române, în cadrul secției de istorie. Împreună cu Nicolae Ghika-Budești și Nicolae Iorga, a încercat să identifice influențele predominante în arhitectura românească, atât în Moldova, cât și în Țara Românească. Balș a evidențiat influențele armene și georgiene, dar și pe cele sârbești în arhitectura locală.

De-a lungul carierei, Balș a deținut numeroase funcții în diverse societăți și consilii de administrație. În 1925, a fost reales administrator al Societății „Creditul Tehnic” alături de inginerul Tiberiu Eremia, iar în 1929 era președintele Societății Miniere „Calea”.

Familia Balș a deținut numeroase proprietăți în Moldova, dar părinții inginerului au fost nevoiți să vândă treptat moșiile pentru a acoperi datoriile și pierderile financiare. În 1880, Alecu Balș a vândut și impozanta casă din Iași, care astăzi este Conservatorul de Muzică.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Bal%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Gheorghe_Bals.jpg

George Balș s-a căsătorit în 1897 cu prințesa Maria (Marieta) Știrbey (1876-1963), fiica principelui Alexandru B. Știrbey și sora lui Barbu A. Știrbey. Din contractul de căsătorie reiese că mireasa a primit un trusou de 25.000 de lei și intenționa să investească 200.000 de lei din averea părinților în construirea și mobilarea unei case. Cei doi au avut patru copii: Zoe (1897-1991), Alexandru (1898-195?), Ion (1901-1980) și Matei (1905-1976).

Printre lucrările de referință ale lui George Balș în domeniul istoriei arhitecturii și artei românești se numără:

• Une visite à quelques églises de Serbie, Carol Gobl, 1911
• O biserică a lui Radu cel Mare și Serbia la Lopuşnia, București, 1912
• Notiță despre arhitectura Sfântului Munte, Ed. Gutenberg, 1913
• Mănăstirea din Nicopole, București, 1915
• Ilogdan-Serai, 1916
• Începuturile arhitecturii bisericești din Moldova, 1925
• Bisericile lui Ștefan cel Mare, 3 volume, Ed. Cartea Românească, 1926-1933
• Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacul al XVI-lea: 1527-1582, Ed. Cultura Națională, 1928
• Biserica din Lujeni. Introducerea pridvorului în planul bisericilor moldovenești, 1930
• Influence du plan serbe sur le plan des églises roumaines, 1930
• L’art byzantin chez les Slaves, 1930-1932
• Influences arméniennes et géorgiennes sur l’architecture roumaine, 1931
• Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea, 3 volume, 1933.

Sursa: https://arhivadearhitectura.ro/arhitecti/gheorghe-bals/