Gheorghe Cartianu-Popescu, profesor universitar, cercetător, inventator și membru corespondent al Academiei Române

Gheorghe Cartianu-Popescu, (8 august 1907, Borca, Neamț – 26 iunie 1982, București), a fost un profesor universitar, cercetător și inventator român, membru corespondent al Academiei Române, specialist în radiocomunicații.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Cartianu-Popescu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa: https://www.icr.ro/uploads/images/posts/decembrie-gheorghe-cartianu-popescu.png

Este autorul primelor instalații românești de emisie cu modulație de frecvență, concepție proprie, cu care s-au realizat primele transmisii experimentale pe unde metrice în România (1947–1950). Cercetările sale au contribuit substanțial la dezvoltarea teoriei și practicii modulației de frecvență și la organizarea învățământului românesc de profil.

A fost căsătorit cu eseista și traducătoarea Ana Cartianu.

Formare

• Școala primară: Borca și Dubrovăț (Iași)

• Liceul: Bacău (absolvent 1926)

• Studii superioare: Facultatea de Electrotehnică, Școala Politehnică din București (diplomat inginer, 1932) și Facultatea de Matematică, Universitatea din București

• Doctor inginer (1968) cu teza Modulația de frecvență; Doctor docent (1970).

Activitate inginerească

• 1933: Inginer la Societatea de Radiodifuziune (Studioul București și stația Otopeni)

• 1949: Realizează prima legătură radio-releu din România (București – Tâncăbești)

• 1951: Construiește o instalație originală pentru emisiuni pe unde ultrascurte cu modulație de frecvență, demonstrând avantajele față de modulația de amplitudine

Activitate didactică și de cercetare

• 1934: Asistent la cursuri de matematici speciale și radiotelecomunicații la Politehnică

• 1937: Devine asistent la Catedra de Radiocomunicații, dedicându-se cercetării

• 1940: Publică articole despre stabilitatea sistemelor electrice, formulând Criteriul Cartianu-Loewe

• 1948: Conferențiar; predă cursuri precum Linii și antene sau Aparate și instalații de radiotehnică

• 1952: Șef al Catedrei de Radiocomunicații, autor al cursului Bazele radiotehnicii

• 1963: Ales membru corespondent al Academiei Române.

Lucrări publicate (selecție)

• Modulația de frecvență (1958)

• Bazele radiotehnicii (1962)

• Analiza și sinteza circuitelor electrice (1972)

• Sinteza în domeniul frecvență (1974)

A publicat 75 de lucrări științifice, abordând teme precum stabilitatea sistemelor electrice, sinteza rețelelor în domeniul timpului și frecvenței sau comunicațiile prin releu.

Cercetările sale au influențat decisiv radiocomunicațiile românești, atât în domeniul teoretic, cât și în cel aplicat. A colaborat cu reviste de prestigiu precum L’Onde Electrique, Electronics Letters și Annales des Électrocommunications.

S-a stins din viață la 26 iunie 1982, rămânând în activitate până la final.