Liviu Bratoloveanu, poet român, prozator și dramaturg

Liviu Bratoloveanu, (născut Vasile Gheorghe Bratoloveanu; 8 august 1912, Turnu Severin – 13 iulie 1983, București), a fost un poet, prozator, dramaturg și militant comunist român. A crescut în Turnu Severin, loc care a rămas un reper constant în scrierile sale. După o copilărie marcată de dificultăți și abandon școlar, a debutat cu texte în reviste pentru copii, devenind în anii ’30 jurnalist profesionist. Primul volum de poezii, Manifest, apare în 1935 și marchează apropierea lui de literatura proletară și de ideologia comunistă, deși a intrat oficial în Partidul Comunist Român (PCR) abia în 1945.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Liviu_Bratoloveanu#/media/File:Liviu_Bratoloveanu.png

În perioada regimurilor fasciste din România, activitatea sa politică a fost redusă la tăcere, însă a continuat să publice în presa culturală și să lucreze ca funcționar și animator cultural la Căile Ferate Române (CFR). În timpul războiului, s-a retras din viața publică și a lucrat la romane și piese de teatru care aveau să fie publicate mult mai târziu.
Lovitura de stat din 23 august 1944 i-a permis să revină în atenția publică, odată cu afirmarea literaturii comuniste. În 1947 publică romanul de mari dimensiuni Oameni la pândă, încadrat în realismul socialist, apreciat pentru autenticitatea redării psihologiei țărănești, dar criticat pentru schematism politic. A fost membru în conducerea Uniunii Scriitorilor, însă în anii ’50 a fost marginalizat și trimis să lucreze la Teatrul Muncitoresc Giulești.
În 1958 revine cu piesa Zile de februarie, inspirată de greva de la Grivița din 1933. Ulterior lucrează la studiourile cinematografice din Buftea, unde locuia, și publică proză scurtă, precum și continuări ale romanului Oameni la pândă: Pelagră (1975) și romanul independent Reptila. Deși criticat pentru convenționalismul ideologic, a fost lăudat pentru umor, dialoguri vii și acuratețe stilistică.
A mai lăsat în manuscris continuările ciclului Oameni la pândă și romanul Bunica studiază dreptul (publicat în 1982). În ultimii ani a trăit retras la Buftea, în condiții financiare modeste. A murit la București, pe 13 iulie 1983, la aproape 71 de ani, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. După moarte, opera sa a intrat rapid într-un con de umbră.