Gheorghe Bogdan-Duică, critic și istoric literar român

Gheorghe Bogdan-Duică (n. 2 ianuarie 1866, Brașov, Imperiul Austriac – d. 21 septembrie 1934, Brașov, România) a fost un important critic și istoric literar român, membru titular al Academiei Române.

A urmat școala primară și Liceul „Andrei Șaguna” în Brașov, iar studiile universitare le-a continuat la Budapesta (1885), Jena (1886) și Viena (1887-1888), unde a asistat la cursurile unor profesori de renume precum Zimmermann, Fr. Brentano și Hoffmann. În 1897, a obținut licența în istorie la Universitatea din București. Începând din 1889, a fost profesor suplinitor de limbă română la diverse instituții, inclusiv la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, la Focșani, Galați, precum și la Gimnaziul „D. Cantemir” și Liceul „Mihai Viteazul” din București.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Bogdan-Duic%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Gheorghe_Bogdan-Duic%C4%83.jpg

În 1919, la invitația lui Sextil Pușcariu, s-a mutat la Cluj, unde a devenit profesor de Istoria literaturii române moderne la Universitatea Daciei Superioare. De asemenea, a fost primul decan al Facultății de Litere a Universității din Cluj.

Activitatea sa publicistică a început în „Gazeta Transilvaniei” din Brașov (1881), iar ulterior a colaborat la numeroase reviste literare precum „Tribuna” (Cluj), „Convorbiri literare” (Iași), „România jună” (București) și „Societatea de mâine” (Cluj). Între 1893-1894, a condus „Gazeta Bucovinei” din Cernăuți, iar în 1913 a coeditat revista „Românismul” împreună cu Virgil Arion și Vasile Pârvan, promovând politica națională a românilor ardeleni. În timpul Primului Război Mondial, a fost deportat în Bulgaria, la Săveni și Troian.

Bogdan-Duică a devenit membru titular al Academiei Române în 1919 și a fost distins cu Premiul Național de critică și istorie literară în 1925.

Opera

Volume publicate:

• Petru Maior (Cernăuți, 1893)
• Canoanele și politica (Sibiu, 1895)
• Despre Grigore Alexandrescu (București, 1900)
• Despre „Țiganiada” lui Budai-Deleanu (1902)
• Chesiunea ovreească (București, 1913)
• Titu Liviu Maiorescu (București, 1921)
• Vasile Alecsandri și detractorii (1922)
• Vieața și opera întâiului țărănist român: Ion Ionescu de la Brad (Craiova, 1922)
• Istoria literaturii române moderne. Întâii poeți munteni (Cluj, 1923)
• Coșbuc (1923)
• Gheorghe Lazăr (1924)
• Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu (1924)
• Vasile Alecsandri: povestea unei vieți (1926)
• Ioan Barac (1933)
• Petru Maior și Iustinus Febronius sau Petru Maior ca vrăjmaș al Papei (1933)
• Eftimie Murgu (postum, 1937)

Traduceri:

• Matthias, A. Pedagogia practică pentru școalele secundare (1907)
• Hebbel, Fr. Inelul lui Ghighes (1923)
• Wahl, R. Liceul universal (1934)
• Savitri. Povestire indică din Mahabharata (1940, postum)

Ediții postume

• Studii și articole, ediție îngrijită de Ecaterina Vaum (Iași, 1981)
• Mihai Eminescu: studii și articole, ediție îngrijită de Ecaterina Vaum (Iași, 1981)

Bibliografie selectivă:

• Dicționarul general al literaturii române, coord. Eugen Simion (2004)
• Irina Petraș: Clujeni ai secolului 20 (2000), Clujul literar 1900-2005 (2005)
• Lucian Predescu: Enciclopedia României Cugetarea (1999)
• Aurel Sasu: Dicționarul biografic al literaturii române (2006)
• Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu: Dicționarul scriitorilor români (1995)

Sursa: https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Bogdan-Duic%C4%83%2C_Gheorghe