Mircea Streinul, poet, prozator, antologator, editor și traducător român

Mircea Streinul, (n. 2 ianuarie 1910, Cuciurul Mare – d. 17 aprilie 1945, București), a fost un poet, prozator, antologator, editor, traducător și figură literară marcantă a Bucovinei interbelice.

Mircea Streinul s-a născut în satul Cuciurul Mare, în fostul Ducat al Bucovinei, pe atunci parte a Austro-Ungariei (astăzi în Ucraina, regiunea Cernăuți). Provenea dintr-o familie românească: tatăl său, Gavril Streinul, era preot ortodox, iar mama sa, Olimpia, născută Șandru, provenea dintr-o familie locală.

Și-a făcut studiile primare în localitatea natală, apoi, între 1920 și 1928, a urmat Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți, capitala Bucovinei românești interbelice. A fost membru al Societății „Steluța”, o organizație culturală dedicată afirmării culturii române, și redactor al revistei liceului, Ecoul tinerimii. A colaborat și la realizarea revistei Caietul celor patru, apărută într-un singur număr.

În 1929, urmând vocația tatălui său, s-a înscris la Facultatea de Teologie a Universității „Regele Carol I” din Cernăuți, pe care a absolvit-o în 1934. Încă din timpul studenției, a publicat în numeroase reviste locale, precum Tribuna, Spectatorul, Munca intelectuală, Evenimentul, Glasul Bucovinei și Junimea literară.

A scris și sub pseudonimele: Andrei Pajeră, Ion Solaru, Mihu Sorin, Mircea Iconaru, Voinea Lunaru și Al. Vorniceanu.

Mircea Streinul a fost vicepreședinte al Societății Scriitorilor Bucovineni și un fervent susținător al renașterii culturii literare din nordul țării. În 1931, a cofondat gruparea literară „Iconar” la Cernăuți, împreună cu Ion Rosea, Gh. Antonovici, Neculai Pavel și George Drumur. Aceasta urmărea să promoveze noi forme de expresie artistică în literatura română. Ulterior, a fondat Editura Iconar și a fost redactor al revistei Iconar, alături de Liviu Rusu, Traian Brăileanu, Iulian Vesper și alții.

Între 1937 și 1938 a locuit în București, unde a editat ziarul Buna Vestire, organ oficial al Mișcării Legionare. În anul 1940, a fost angajat ca funcționar la Ministerul Propagandei.

Poet al miticului și al viziunii panteiste, Mircea Streinul creează o lirică profund onirică, marcată de o constantă prezență a morții și a transcendentului. Poezia sa, înrudită ca atmosferă cu Rainer Maria Rilke și Georg Trakl, dezvoltă un gotic bucovinean, cu accente medievale și tonuri legendare, vizibile în portrete poetice precum cel al lui Petru Cercel („cu ochi trufaș de levantin”) sau în poeme baladesco-simbolice ca Fragmentarium, din volumul Tarot sau Călătoria omului (1935).

Opera

Poezie – volume publicate:

• Carte de iconar. Itinerar liric (1933)
• Itinerar cu anexe în vis. Cartea pământului (1934) – Premiul Societății Scriitorilor Români, 1935
• Tarot sau Călătoria omului (1935)
• Divertisment. Câteva poezii pentru prieteni (1935)
• Zece cuvinte ale fericitului Francisc de Assisi (1935)
• Semne’n scuturi (1937)
• Corbul de aur (1938)
• Opera lirică 1929–1939 – selecție de poeme (1939)
• Poeți tineri bucovineni – antologie (1938).

Proză:

• Aventura domnișoarei Zenobia Magheru – nuvelă (1938)
• Ion Aluion – roman (1938)
• Lupul din țara Huțulilor – roman (1939)
• Guzli sau Tsu-Tsui – roman (1939)
• Viața în pădure – roman (1939)
• Romanul unui băiat de stradă (1940)
• Somnul negru – rescrierea romanului Ion Aluion (1941)
• Drama casei Timoteu – roman (1941)
• Prăvălia diavolului – roman, vol. I–II (1942)
• Oameni de noapte (1942)
• Soarele răsare noaptea – roman (1943)
• Băieți de fată – roman (1944)
• Istoria literaturii române. Îndrumător pentru tineret (în colaborare cu Dan C. Pantazescu, 1941).

Sursa foto: AI

Traduceri notabile:

• Luigi Pirandello – Deseară se improvizează
• Georg Trakl – Opere
• J. A. Cronin – Doamna cu garoafe
• Christoph Gluck – Orfeu (împreună cu George Drumur)
• August Hinrichs – Motanul doamnei Katrin
• Hans Jaray – Ping-Pong.

Premii și recunoaștere

• Premiul Societății Scriitorilor Români – 1935, pentru volumul Itinerar cu anexe în vis. Cartea pământului.