Germina Nagâț precizează: „S-au primit de la SIE peste 20.000 de dosare și cel al Patriarhului nu se află printre ele”

Germina Nagâț, membru în CNSAS, vorbește într-un interviu acordat Ziare.com despre arhitectura ororii sistemului de supraveghere totală a populației înainte de 1989, elevi racolați de Securitate cu angajamente semnate fără știrea părinților, precum și despre colaboratorii fostului regim opresiv care prospera în România.

„Despre chestiunea colaboraționismului în ceea ce privește fețele bisericești și dezbaterea din spațiul public privitoare la Patriarhul Daniel în legătură cu dosarul acestuia, Germina Nagâț declara că până în 2019 s-au primit de la SIE peste 20.000 de dosare, dosarul patriarhului aparent nu exista, însă este posibil să nu fi fost distrus, nici al patriarhului și nici ale altor fețe bisericești”.
De asemenea, pentru că România nu a avut o lege a lustrației, pe listele parlamentare și locale „se rotesc de trei decenii informatori sau ofițeri de Securitate. (…)
Gândiți-vă că un parlamentar sau un ales local fost securist primește și pensia militară, și pe cea specială”. În timpul Revoluției, în toate unitățile județene ale Securității s-au distrus masiv dosare. „Procesele verbale de distrugere sunt întocmite la mai multe luni după evenimente, uneori chiar după mai mult de 1 an”.

Câte dosare a predat SIE la CNSAS puteți vedea în rapoartele de activitate ale instituției, pe site. Există acolo un capitol rezervat descrierii fondului arhivistic preluat de Consiliu în fiecare an.
Concret, până în 2019 s-au primit de la SIE puțin peste 20.000 de dosare și dosarul patriarhului nu se afla printre ele. Cum nu sunt nici dosarele altor prelați, din alte confesiuni – de pildă, dosarul monseniorului Ioan Robu, care s-a judecat cu CNSAS tocmai pentru că în adeverința de necolaborare pe care a primit-o fusese menționat acest document, procesul verbal de distrugere din 23.12.1989. Crede cineva că astea 20.000 sunt toate dosarele făcute de Securitate, în patru decenii de urmărit sau de recrutat românii din emigrație? Sper că nu e nimeni atât de naiv. Am vazut multe recrutări de minori cu o situație familială grea – aveau un singur părinte, sau părinți divorțați, oameni necăjiți. Mai ales dacă învățau bine și doreau să meargă la școli de ofițeri, deveneau și mai vulnerabili, succesul recrutării era garantat.”