George Ciucu, matematician român, profesor și membru corespondent al Academiei Române

George Ciucu (n. 12 iulie 1927, Cristian, Brașov – d. 15 februarie 1990, București) a fost un matematician, profesor și membru corespondent al Academiei Române. A deținut funcția de secretar general al Academiei Române între 1974 și 1990 și a fost rector al Universității din București între 1972 și 1981. George Ciucu a fost membru activ al Partidului Comunist Român din 1947.

Ciucu George

Necunoscut – albumul familiei

• CC BY 3.0
• Fișier:Ciucu g.png
• Creată: 7 ianuarie 2013
• Încărcată: 7 ianuarie 2013

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Ciucu#/media/Fișier:Ciucu_g.png

A fost un important discipol al lui Octav Onicescu și Gheorghe Mihoc, având preocupări majore în domenii precum teoria probabilităților, statistică matematică, teoria jocurilor și teoria așteptării.

În 1946, a absolvit Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, iar în toamna aceluiași an a devenit student al Facultății de Științe din București, facultate ce va deveni ulterior Facultatea de Matematică și Fizică (în 1948). A obținut licența în matematici în 1950.

Între 1954 și 1957, a lucrat la pregătirea tezei de doctorat, pe care a susținut-o în 1957 cu lucrarea „Proprietăți ergodice ale unor lanțuri cu legături complete” („Ergodic Properties of Some Chains with Complete Connections”), sub îndrumarea profesorilor Octav Onicescu și Cassius Ionescu-Tulcea.

Ciucu și-a început cariera didactică în 1950, ca asistent la Facultatea de Matematică și Fizică din București. În 1956, a fost avansat lector, iar în 1958, conferențiar. În 1966, a devenit profesor titular la catedra de calcul al probabilităților și statistică matematică, sub conducerea profesorului Gheorghe Mihoc.

Pe lângă activitatea didactică din România, George Ciucu a avut o activitate internațională remarcabilă. În 1959, a participat la conferințe importante de teorie a informației și statistică în Cehoslovacia și Germania. În 1961-1962, a urmat cursuri speciale la Universitatea din Roma și a ținut conferințe în domeniul probabilităților. De asemenea, a participat la congrese internaționale în Budapesta, Tbilisi și Belgrad.

George Ciucu a fost un expert în teoria probabilităților și statistică matematică, precum și în teoria jocurilor și teoria așteptării. Printre principalele sale realizări se numără introducerea unor noi clase de lanțuri cu legături complete de tip B, analiza proprietăților asimptotice ale acestora și formularea unor teoreme fundamentale privind „legea normală” și „legea algoritmului iterat”. De asemenea, a abordat probleme complexe din teoria jocurilor și teoria așteptării.

A fost autor al unor lucrări inovatoare, care au influențat semnificativ domeniile sale de cercetare, precum Procese cu legături complete (1960, în colaborare cu R. Theodorescu), Legea numerelor mari pentru lanțuri cu legături complete (1960) și Teoria probabilităților și statistică matematică (1962, în colaborare cu G. Sîmboan).

În 1951, George Ciucu a devenit secretar la secția de matematici a Academiei Române, iar în 1959 a fost avansat la funcția de referent științific. În 1962, a fost numit secretar științific adjunct, funcție pe care a ocupat-o până în 1964. A fost și prorector al Universității din București între 1964 și 1967, iar ulterior, între 1970 și 1972, a fost secretar general și consilier al Ministrului Educației.

În 1972, a fost numit rector al Universității din București, funcție pe care a ocupat-o până în 1981. De asemenea, a fost activ în politică, fiind membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român și deținând multiple funcții în cadrul aparatului de stat și al organizațiilor științifice.

În perioada 1986-1990, George Ciucu a fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Luxemburg și, mai târziu, în Belgia, la Bruxelles. În această calitate, a fost implicat în relațiile internaționale ale României și a exprimat solidaritatea cu poporul român în contextul evenimentelor din 1989, conform unui articol din The Washington Post.

George Ciucu a fost recompensat pentru activitatea sa științifică și politică prin numeroase distincții, printre care:

• Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a V-a (1964) pentru contribuții la dezvoltarea învățământului superior și a științei în România.
• Premiul „Gh. Lazăr” al Academiei (1960) pentru lucrările sale în domeniul matematicii.
• Ordinul Muncii, clasa a III-a (1959) și clasa a II-a (1970).
• Titlul de „Profesor emerit al Republicii Socialiste România” (1972).
• Ordinul „Meritul Științific” clasa I (1981) pentru realizările în domeniul științei și educației.

George Ciucu provenea dintr-o familie modestă. Tatăl său, Gheorghe Ciucu, era mecanic la Direcția Generală de Drumuri din Brașov, iar mama sa, Ana Ciucu, era casnică. A avut o soră, Ana Ionescu. George Ciucu a fost căsătorit cu Doina Sfetea și avea doi fii: Cristian Ion Gheorghe Ciucu (decedat în 2011, conf. univ. dr. la Facultatea de Fizică a Universității din București) și Anton Alexandru Ciucu (profesor univ. dr. la Facultatea de Chimie a Universității din București).

George Ciucu a publicat lucrări fundamentale în domeniul matematicii și al aplicațiilor acesteia, cu un accent deosebit pe teoria probabilităților și statistică matematică. Dintre lucrările sale semnificative se numără:

• Lanțuri cu legături complete de tipul (B) (1951)
• Evenimente și probabilitate (1953)
• Teoria probabilităților și statistică matematică (1962, în colaborare cu G. Sîmboan)
• Modele matematice ale așteptării (1973)
• Probabilități și procese stocastice (1978-1979)
• Elemente de teoria probabilităților (1981)

Pentru lucrarea Procese cu legături complete (1960), în colaborare cu R. Theodorescu, a primit premiul „Gh. Lazăr” al Academiei în 1960.