Geo Barton (n. 25 martie 1912, Piatra Neamţ – d. 10 iunie 1982, Bucureşti) a fost un cunoscut actor român de teatru și film
#Postat de Carmen Vintu on martie 25, 2022
Acum 111 ani se năştea la Piatra Neamţ unul din cei mai mari actori pe care i-a avut cinematografia românească, Geo Barton.

A absolvit în 1941 Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti şi de la început a fost distribuit în roluri de june-prim în comedii şi operete. Cu o figură foarte expresivă, cu trăsături dure – avea în chipul său ceva din marele George Vraca – a avut un deosebit succes de public în teatru dar mai ales în cinematografie. A participat la numeroase turnee în ţară, a jucat la Teatrul Constantin Nottara din Satu Mare în „Păianjenul” de A. DE Herz, la Teatrul Giuleşti şi Municipal (Bulandra), stabilindu-se apoi la Teatrul Naţional. Printre rolurile interpretate se numără Vronski din „Anna Karenina” de Tolstoi, Grigore Marza din „Întâlnire cu îngerul” de Sidonia Drăguşanu, Profesorul din „Un fluture pe lampă” de Paul Everac, Fred din „Maşina de scris” de Jean Cocteau, Georges din „Părinţi teribili” de Jean Cocteau, Moşierul Butu din „Marele soldat” de Dan Tărchilă, Nichita din „Omul cu mârţoaga” de George Ciprian, Ministrul din „Asasinul filantrop” de Jean Vercors Bruller etc. A debutat pe marele ecran în 1949 cu filmul „Răsună valea” – unul din primele filme româneşti, şi, peste un an, avea sa joace în „Moara cu noroc”, în rolul lui Lică Sămădăul, un rol pe care l-a interpretat magistral şi care l-a şi consacrat în cinematografie. Cine a văzut filmul regizorului Victor Iliu, nu cred că poate uita dansul pe care l-a jucat Lică Sămădăul cu Ana (Ioana Bulcă), soţia lui Ghiţă cârciumarul (Constantin Codrescu), un dans la fel de impresionant (şi cu trimitere spre drama care a trebuit să urmeze) precum cel din „Zorba Grecul” (cu semnificaţii la fel de emoţionante, dar în alt plan şi în alt registru muzical) de peste câteva decenii. A jucat apoi în peste 30 de filme, alături de nume mari ale cinematografiei româneşti precum Mircea Diaconu (în “Secvenţe” – 1982), Florin Piersic (în “Fraţii Jderi” – 1974), Amza Pelea (în “Dacii” – 1966) sau Radu Beligan.
A colaborat și cu Burgtheater din Viena.
A debutat în cinematografie în 1949, în filmul Răsună Valea, iar în 1955 avea să se consacre cu filmul Moara cu Noroc, regia Victor Iliu, în rolul lui Lică Sămădăul, desfășurându-și activitatea cinematografică până în 1982, cu ultimul său rol, Papașa, din filmul Secvențe al lui Alexandru Tatos.
Distincții
A fost distins cu titlul de Artist Emerit în anul 1962 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” și laureat al Premiului de Stat.
Din 2013, Premiul UCIN pentru Cel mai bun actor al anului se numește Premiul ”Geo Barton”.
Filmografie
- Răsună valea (1950) – Radu
- Moara cu noroc (1955) – Lică Sămădăul
- Pe răspunderea mea (1956)
- Bijuterii de familie (1957)
- Portretul unui necunoscut (1960) – Eduard Comșa
- Nu vreau să mă însor (1961) – dirijorul Petre Grigorescu-Manta
- Mîndrie (1961)
- Darclee (1961)
- Porto-Franco (1961)
- Vară romantică (1961)
- Tudor (1963)
- Partea ta de vină (1963)
- Camera albă (1964)
- Mofturi 1900 (1965)
- Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965)
- Fantomele se grăbesc (1966)
- Subteranul (1967)
- Dacii (1967) – Attius (Zoltes)
- Columna (1968) – dublaj de voce Traian
- Pantoful Cenușăresei (1969)
- Simpaticul domn R (1969)
- Pentru că se iubesc (1972)
- Frații Jderi (1974) – Manole Jder
- Stejar – extremă urgență (1974)
- Ștefan cel Mare – Vaslui 1475 (1975) – Manole Jder
- Secvențe… (1982) – Papașa
Tagged as Bucureşti) a fost un cunoscut actor român de teatru și film Geo Barton (n. 23 martie 1912 Piatra Neamţ –d.10 iunie 1982