Jurnal FM 
Generalul Traian Epure, (n. 3 aprilie 1869, Bârlad – d. 27 octombrie 1940), unul dintre eroii meleagurilor vasluiene
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 3, 2022
Traian Epure s-a născut la 3 aprilie 1869, la Bârlad, plasa Târgului, județul Tutova, ca fiu al magistratului Iancu și al Smarandei.
Primii pași în cariera militară i-a făcut ca soldat voluntar în cadrul Regimentului 12 Infanterie „Cantemir”. A fost avansat caporal, la data de 1 ianuarie 1888, sergent la 16 august 1888 și sergent-major, la data de 23 decembrie 1888. A urmat Școala de Subofițeri de la Bistrița (1 noiembrie 1891-30 august 1893), când a fost avansat la gradul de sublocotenent și încadrat în Regimentul 12 „Cantemir”.
În perioada 1895-1896 a servit în Batalionul 1 Vânători, Regimentul 34 Infanterie „Constanța”, când a fost avansat la gradul de locotenent, și în Batalionul 6 Vânători.
La 1 februarie 1899 a fost atașat la Institutul Geografic al Armatei, apreciat ca: „bun operator, activ și conștiincios cu o comportare foarte bună în cazarmă și în afara cazărmii” și încadrat în Regimentului 12 Infanterie „Cantemir” (16 februarie 1899) și Regimentul 20 „Teleorman” (1 aprilie 1904).
Între anii 1906-1910, în grad de căpitan, Traian Epure, a servit în cadrul Batalionului 2 Vânători „Regina Elisabeta” București, în funcția de comandant de companie, „pe care a condus-o foarte bine în aplicații și manevre”, și Regimentul 8 Infanterie „Buzău”.
Ca maior, Traian Epure a fost numit comandant de companie în cadrul Regimentului 18 Infanterie „Gorj”, a servit în Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni” din Giurgiu, cu care a participat la campania din 1913, în cel de-Al Doilea Război Balcanic, și în cadrul Regimentului 76 Infanterie „Olt”.
Traian Epure a avansat la gradul de locotenent-colonel (1 august 1915), colonel (1 noiembrie 1916) și general (10 mai 1918, prin Înaltul Decret nr. 1108).
În Primul Război Mondial, la 15 august 1916, Traian Epure a făcut „parte din Divizia a 6-a, cu gradul de locotenent-colonel, comandant al Regimentului 3 Vânători care intra în compunerea acestei divizii. Cu această mare unitate a acționat pe direcția Vama Buzăului-Feldioara, până către dealurile Homorod, unde rezistența trupelor austro-ungare oprise înaintarea românilor […] cum statul major al diviziei își cam pierduse capul, din proprie inițiativă locotenent-colonelul Traian Epure contraatacă cu regimentul, restabilește situația, ia mulți prizonieri.
În urma succesului repurtat pe frontul sus menționat, își câștigase un prestigiu deosebit și cam toată acțiunea de manevră în retragere către Valea Buzăului era condusă aproape în exclusivitate de locotenent-colonelul Traian Epure. Revenind în zona fortificațiilor de frontieră pe care le luaseră unitățile Diviziei a 6-a care barau Valea Buzăului, locotenent-colonelul Traian Epure a acționat cu energie și a apărat cu îndârjire tentativa inamicului de a străpunge linia de apărare în această parte, care ar fi dus la tăierea retragerii trupelor române care acționau în șesul Munteniei și ar fi întors apărarea pe restul frontului din zona Carpaților Munteniei. Această prodigioasă activitate desfășurată în situația grea în care se aflau, populația satelor de pe Valea Buzăului 1-a supranumit «apărătorul Văii Buzăului»”.
Faptele de eroism ale generalului Traian Epure au rămas în conștiința locuitorilor.
„Ulterior, ori de câte ori trecea pe această (vale n. n.) și se oprea în satele pe care le-a apărat, populația, cu mic, cu mare, îl întâmpina cu manifestări de bucurie și deosebită simpatie.
O grandioasă manifestare i s-a făcut cu ocazia dezvelirii monumentului ce s-a ridicat la Siriu, în cinstea eroilor Regimentului 3 Vânători, la care au luat parte ofițerii supraviețuitori și care au participat la această mare epopee”.
La 1 aprilie 1929, generalul Traian Epure a fost trecut în rezervă, iar la 1 ianuarie 1937 a fost trecut în retragere.
S-a căsătorit la data de 4 decembrie 1903 cu domnișoara Smaranda Șișman. A avut patru copii, trei băieți și o fată. Doi dintre aceștia, Ion și Constantin, au urmat cariera militară.
S-a stins din viață, la vârsta de 71 de ani, în sanatoriul Sf. Vincent de Paul din București, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din curtea Bisericii Diviziei 5 Infanterie Buzău.
