Gavril Creța, inginer român

Gavril Creța (n. 26 octombrie 1923, Arad – d. 10 decembrie 2014, Timișoara) a fost un inginer român care a realizat proiectarea turbinelor cu abur fabricate la Uzina Constructoare de Mașini Reșița, devenind apoi profesor universitar la Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara.

Gavril Creța (1923–2014) in 2008

Turbojet – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Gavril Creta 2008.jpg
• Creată: 15 februarie 2008
• Încărcată: 5 mai 2015

Născut în Gai, Arad, într-o familie modestă, Creța a urmat cursurile liceului „Moise Nicoară” din Arad, absolvit în 1942, și apoi ale Școlii Politehnice din Timișoara, specializându-se în electromecanică ca bursier al Uzinelor de Fier din Reșița. A finalizat studiile cu distincția „Magna cum laude” în 1947, iar în 1970 și-a obținut titlul de doctor inginer cu o teză despre ventilele monoscaun ale turbinelor cu abur.

După absolvire, a început să lucreze la Uzina Constructoare de Mașini Reșița, unde una dintre primele sale realizări a fost proiectarea unei soluții inovatoare pentru turbinele hidroenergetice din cadrul amenajării Crăinicel. Acest proiect, realizat în colaborare cu inginerul Alexandru Bitang, a implicat dispunerea a două rotoare de turbine tip Pelton într-o carcasă comună, soluție originală la nivel mondial.

În 1949, a proiectat un grup convertizor de frecvență 50/42,5 Hz, de 8750 kW, pentru care a fost recompensat cu Premiul de Stat clasa I. Din 1950, Creța s-a specializat în proiectarea turbinelor cu abur, iar în funcția de șef al serviciului de proiectare al UCMR, a supervizat realizarea a peste 170 de turbine cu abur, fabricate pe parcursul a 25 de ani. A rămas, astfel, un simbol al inovației tehnice în cadrul uzinelor reșițene.

În paralel, a avut o carieră didactică strălucită la Institutul Politehnic din Timișoara, Facultatea de Mecanică, devenind profesor universitar în 1973. Absolvenții săi au devenit ingineri de renume, activând în România și peste hotare, inclusiv în Germania, Franța, Statele Unite și Canada.

Printre realizările sale notabile se numără un turbocompresor pentru hidrogen sulfurat destinat cercetărilor de obținere a apei grele, o lucrare inovatoare ce impunea etanșare completă la 8000 rotații/minut, realizat parțial în laboratoarele Facultății de Mecanică din Timișoara.

Opera tehnică a lui Gavril Creța cuprinde mai multe tratate și manuale fundamentale în domeniul turbinelor și al termotehnicii, inclusiv:

• Turbine cu abur și cu gaze (1973, 1981, 1995)
• Etanșări (1973, în colaborare)
• Manualul inginerului termotehnician, vol. 2 (1986)
• Turbine cu abur – montare, protecția suprafețelor, exploatare (2004)
• Tratat de Turbine cu abur și cu gaze (2011).

Gavril Creța a fost onorat cu numeroase premii și distincții, inclusiv Premiul de Stat al RPR clasa I (1951) și Ordinul Muncii clasa a III-a (1957). La lansarea Tratatului de turbine cu abur și cu gaze în 2012, personalități precum Vasile Blaga, unul dintre foștii săi studenți, i-au oferit plachete în semn de recunoaștere a excelenței sale profesionale.

După pensionarea sa din 1985, Gavril Creța a continuat să activeze ca profesor consultant și îndrumător de doctorat, lăsând o moștenire durabilă în domeniul ingineriei românești.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gavril_Cre%C8%9Ba#/media/Fi%C8%99ier:Gavril_Creta_2008.jpg