Jurnal FM 
Silvia Creangă, matematician român, prima femeie din România care și-a dat doctoratul în matematică
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 26, 2025
Silvia Creangă (26 octombrie 1894, Adâncata, Suceava – 31 martie 1952, București) a fost o remarcabilă matematiciană româncă, prima femeie din România care a obținut titlul de doctor în matematică.
A urmat școala primară la Piatra Neamț, apoi a continuat studiile la Școala Centrală de Fete din București și la Liceul Național din Iași, pe care l-a absolvit în anul 1913. În 1917 a terminat Facultatea de Științe din Iași, avându-i ca profesori pe Alexandru Myller, Vera Myller și Victor Vâlcovici.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvia_Creangă#/media/Fișier:Silvia_Creangă.jpg
După absolvire, a susținut în 1920 examenul de capacitate pentru învățământul secundar, iar în 1925 și-a obținut doctoratul în matematică, cu teza intitulată Direcții ciclificabil conjugate. Curbe cu curbură normală constantă.
Și-a început cariera didactică în 1920, ca profesoară la Liceul de fete din Bacău, apoi a predat timp de 24 de ani (1920–1944) la Liceul „Oltea Doamna” din Iași, unde s-a remarcat prin rigoarea și pasiunea pentru formarea elevilor. În paralel, a fost numită asistentă la Seminarul de Matematică al Facultății de Științe din Iași.
În anul 1926 a urmat un curs de specializare la Universitatea din Pisa, perfecționându-și cunoștințele în domeniul geometriei. Activitatea sa de cercetare s-a desfășurat în cadrul Școlii de Matematică din Iași, unde a publicat studii și articole originale, contribuind la dezvoltarea geometriei românești.
De asemenea, Silvia Creangă a fost autoarea unor culegeri de probleme de matematică destinate elevilor, lucrări apreciate pentru claritate și valoare didactică.
După 1944 s-a mutat la București, unde a continuat activitatea didactică, predând la un liceu de fete până la sfârșitul vieții.
Prin activitatea sa științifică și pedagogică, Silvia Creangă a deschis drumul femeilor în cercetarea matematică românească, rămânând o figură de referință în istoria educației din România.
