GALERIE FOTO – Lumina care mângâie sfinții – Descoperire unică într-o biserică din Suceava

Lumina care mângâie sfinții

De la Suceava până la Pătrăuți, mai mult de 10 km nu sunt. E ceață, circulăm încet să privim și copacii atinși de un soi de promoroacă amestecat cu un praf de ninsoare, căzută astă-noapte peste cușmele caselor din care iese drept un fum dens, cenușiu. Ne dorim să privim cu ochii noștri Biserica cu hramul ,,Sfânta Cruce” din Pătrăuți, ctitorie a Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, la 1487, Monument UNESCO din 1993 și să vedem cum lumina mângâie sfințenia picturilor. Constructorul care a proiectat biserica avea cunoștințe de geometrie și astronomie ? Ne întrebăm acum căci după restaurarea bisericii au ieșit la iveală picture minunate, originale atinse de proiecția luminii solare care intră în biserică pentru a semnifica lucruri care fac trimitere la Iisus Hristos, de la Nașterea Sa până la momentul Învierii.

După o cercetare mai atentă a fenomenului în sfântul lăcaș, părintele paroh Gabriel Herea a apelat la un specialist în design, domnul Tudor Cătălin Urcan din Cluj, pentru a trage concluzii asupra fenomenului.

Concluzia trasă atât de specialistul clujean cât și de părintelea Herea este că nimic nu a fost construit la voia întâmplării. Constructorii de acum 500 și ceva de ani folosind
compasul mic, compasul mare, o vergea, studiind parcursul soarelui pe cer au
reușit să proiecteze un lucru minunat. Clujeanul Tudor Urcan a explicat metoda
oarecum arhaică pe care o foloseau arhitecții, constructorii în perioada medievală :
în locul ales se înfingea o lance care definea central apoi se aștepta să ajungă
soarele pe cer urmărindu-se umbra. Apoi se trasa axa Est-Vest, după care Nord-
Sud, din intersecția cărora rezulta crucea. Meșterii de odinioară foloseau ca și
unități de măsură palma, stânjenul, prăjina și cotul. Concluzia unanimă este că la
biserica de la Pătrăuți avem de a face cu o aliniere controlată a razelor solare,
gândită de cei care au proiectat și construit locașul. Părintele paroh explică că
avem de a face cu o biserică în care proiecția luminii semnifică lucruri. ,, Liturgic,
Hristos este Soare al Dreptăţii şi Lumina Cunoaşterii”, explică preotul şi citează
din ”imnul” (troparul) pe care îl cântă preotul când merge din casă în casă înainte
de Crăciun pentru a anunţa Naşterea lui Iisus: ”Naşterea Ta, Hristoase /
Dumnezeul nostru, / Răsărit – a lumii Lumina Cunoştinţei / Că întru dânsa / Cei ce
se închinau stelelor / De la stea s-au învăţat / Să se închine ţie, / Soarelui
Dreptăţii”.

Continuă sfinția sa și ne explică faptul că la răsăritul soarelui ( prima dată la
solstițiul de iarnă în 2016 ), de după dealul Zmăului raza luminoasă pătrunde pe
fereastră direct în biserică şi proiectează în scurtă vreme fix deasupra uşii de
intrare, marcând intersecţia diagonalelor pătratului ce formează peretele de vest al
pronaosului. La amiază, fascicolul luminos inundă steaua în şase colţuri din naos.
În simbolistica creştină, steaua în şase colţuri, cu cele două triunghiuri ale sale, este
Hristos, Dumnezeu în cer şi om pe pământ. O a treia rază merge în altar, în nişa
care simbolizează Peştera din Betleem şi Mormântul de la Ierusalim
(proscomidiar).
Următoarea etapă înregistrată foto de preotul Herea a fost în 26 februarie , la
ora 8.03, când soarele a răsărit de după dealul Zmăului direct pe reprezentarea
Sfântului Roman Melodul. ”Roman Melodul este considerat primul autor al
cântecelor liturgice din perioada Triodului, perioadă în care am intrat de trei
săptămâni şi se va încheia la Învierea Domnului”, notează preotul.
La ora 8.11 proiecţia solară s-a îndreptat spre icoana Sfântului Andrei Criteanul,
unul dintre cei mai importanţi autori ai cântecelor Triodului. Conform regulilor
Bisericii Ortodoxe, canonul ce îi poartă numele urma să înceapă să fie cântat de a
doua zi.
La ora 8.24, proiecţia soarelui prin fereastra altarului a inundat efectiv icoana
Sfântului Andrei Criteanul, înainte de a se retrage încet în glaful ferestrei. Practic,
în ziua de 26 februarie 2017 proiecţia luminoasă a indicat doar doi sfinţi din altar:
Roman Melodul şi Andrei Criteanul. Interesant !
Înaintea Paştelui, raza soarelui arată drumul spre nişa care simbolizează
Sfântul Mormânt, din altar. Se apropie perioada pascală şi echinocţiul de
primăvară.
La solstiţiul de vară, raza inundă cu lumină steaua în şase colţuri de sub
portretul lui Ştefan cel Mare.
Dar poate cea mai bună dovadă că nimic nu este întâmplător în ”fenomenul
luminii” la Pătrăuţi este aliniamentul de la solstiţiul de vară. Vă reamintim că
piatra de temelie a bisericii a fost pusă de Ştefan în ziua de 13 iunie 1487, dată
indicată cu precizie de astronomi ca fiind a solstiţiului de vară, după calendarul
iulian. Pisania în limba slavonă aflată deasupra portalului de intrare consemnează:
”Io Ştefan Voievod, fiu al lui Bogdan Voievod, domn al Ţării Moldovei, am pus
piatră de temelie acestei case în cinstea Sfintei Cruci în anul 6995, luna iunie, ziua
13”. Preotul Herea a subliniat că este singura ctitorie la care este utilizată formula
”am pus piatra de temelie”.
Plecăm de la Pătrăuți acompaniați de niște copii gălăgioși, înfofoliți care ne
privesc cu suspiciune dar luminoși la chip, la ceasul când miezul de zi ne îndeamnăla tăcere. Vă poftim să vizitați locurile prin care odinioară Dumnezeu umbla
desculț. Avem noi românii un obicei…mergem în lumea largă prin concedii, fără să
știm ce minunății avem în propria ogradă.

Iulian Iustin Melinte Suceava