Gabriel Apetrii: „Au ieșit doi copilași, se țineau de mână și s-au uitat cu ochii mari, rotunzi la mine”

Dan Apetrei și Ciprian Solomon, realizatorii emisiunii „Dimineața între prieteni”  de la Jurnal FM, l-au avut invitat pe Gabriel Apetrii, corespondent special Agerpres.

A relatat cu modestie și cu drag despre experiența avută: „Mi-a fost teamă, dar nu astfel încât să nu o pot controla. Iar toate aceste sentimente m-au încercat încă dinainte de a pleca, vreau să spun că în Siria am plecat să zicem, de pe o zi pe alta, trei zile timp de când am fost anunțat să ajung la Damasc, a fost un șoc, inclusiv pentru familia mea, care pur și simplu nu-i venea să creadă.  A fost o discuție foarte aprinsă, însă, din fericire, soția mea m-a înțeles. Am ajuns la Damasc, la un moment dat nu-mi dădeam seama despre ce e vorba, ce-i cu mine, ce se întâmplă, pentru că am fost preluați încă de pe aeroport într-un control extrem de strict, de riguros, cu foarte mulți oameni înarmați în jurul nostru. Am stat, cred că, vreo două ore pe aeroport până mi s-au făcut toate formalitățile, de check-in, dar de fapt erau alte tipuri de verificări. Eu am fost acolo, nu cu un pașaport simplu, ci cu un pașaport de serviciu. Așadar, erau cu toți ochii ațintiți asupra noastră și vreau să vă spun că, din secunda în care am călcat pe pământ sirian, ca să zic așa, deși eu cred că deja cu două zile înainte, a existat un soi de protecție în jurul nostru, încât cred că puteam să dormim și cu ușa deschisă la camerele în care am fost cazați, într-un hotel, timp de o săptămână, adică în permanență am fost păziți de oameni ai regimului Assad. Trebuie să menționez faptul că noi am fost acolo la o invitație a Camerei de Comerț româno-sirian, în încercarea de a prezenta, cumva, lucrurile care se întâmplă în Siria dintr-un anumit unghi. Doar că au avut o mare surpriză, pentru că noi nu am mușcat acest cârlig, am încercat să o luăm fiecare pe căi separate, am stat de vorbă cu oameni, am fost în zone de conflict reale. Am văzut despre ce e vorba, deși în fiecare zi, în fiecare seară, era un soi de întâlniri cu autoritățile din Damasc, cu miniștri, cu reprezentanți ai guvernului Assad, care încercau să ne prezinte cu totul altă față, însă noi am relatat de acolo adevărul. Adevărul care chiar a supărat la un moment dat, pentru că undeva, pe la mijlocul șederii noastre, au apărut în presa din România, deja, primele relatări despre situația din Siria, despre zona de conflict, despre victime, despre tot ce s-a întâmplat și se întâmplă acolo și chiar am fost admonestați.”

A povestit copleșit cea mai puternică emoție trăiră în cele 7 zile petrecute pe teritoriul Siriei: „Era o zonă extrem de afectată de conflicte, în care zilnic se murea și la un moment dat făceam fotografii și luam câteva cadre pe o străduță unde cu o zi înainte se întâmplase o scenă de război, și la un moment dat, de după o poartă au ieșit doi copilași ținându-se de mână, deci mă încearcă și acum emoțiile. Au ieșit doi copilași, ținându-se de mână, cred că avea unul 3-4 ani, unul 5-6 ani. Se țineau de mână și s-au uitat cu ochii mari, rotunzi la mine. Vă dați seama așa la înălțime și parcă așteptau sau implorau să nu se întâmple nimic. Adică am citit. A fost un dialog din priviri cu acei copii. Era ca și cum ar spune: te rog nu ne omorî și eu încercam să le transmit, apropo de dor de pace, nu asta fac aici. Pentru că se trăiește și se trăia de atunci, se trăiește de atâta amar de timp într-o teroare veșnică, acolo nu știi când cade o bombă, nu știi când intră ISIS-ul peste tine și te execută, nu știi când îți răpește copiii ca să crească această carne de tun și să le spele creierul. Or pentru mine, imaginea aceea cu cei doi copilași, cred că erau frățiori, se țineau de mână, a fost înfiorătoare.”

Sursa foto: Gabriel Apetrii, arhiva personală 

Jurnal de Neamț