Fără taxă de intrare! S-a deschis câte un Aqualand pe aproape fiecare stradă

De o răbdare de fier dau dovadă cei care locuiesc în cartierele Munteni și Podeni! Dacă zăpada căzută a mai acoperit străzile care arătau ca după bombardament, acum apa le intră în curți iar nămolul a devenit regele incontestabil așa ziselor trotuare.

Imagini desprinse din vremea lui 1940 pe mare parte din străzile bârlădene! Îți dai seama că timpul nu a stat în loc atunci când vezi mașini în loc de căruțe trase de boi( semn al civilizației) dar străzile, parcă, arătau mai bine atunci decât în iarna lui 2019.
Apa rezultată din topirea zăpezii a acaparat străzile iar noroiul a devenit un “rău necesar” pentru locuitorii din Munteni și Podeni. Nu există uliță care să nu necesite purtarea obligatorie a cizmelor de cauciuc. Oamenii au ajuns la limita răbdării în ciuda promisiunilor că “va ieși soarele și pe strada lor”.
A apărut, deja, și prima poezie dedicată contribuabililor din acele zone, o satiră fină care poate va atrage atenția autorităților locale.
“Vine – vine, primăvara!
Se cam zvântă-n toată țara,
Dar, la noi, prin cartiere,
Canotajul, i-o plăcere!

Ho! că iarna n-a trecut!
Și, pe stradă, va fi… Prut!
Decât, lele, patinaj,
Tot mai bine, canotaj!

Nu știu unde am văzut
Că, prin aer, a trecut,
Zvon, că, din economie,
Gropi, în veci, n-or să mai fie!

Că, din banii licitați,
Pe canalizare, dați,
Au rămas de panseluțe!
Dă-le naibii, de străduțe!

Și ce mare ni-i mândria-
Ce ghișeft – economia!
Dacă tot privim spre zări,
Avem și canalizări!

Numai că rămân buimac-
Unde, șefu’, să mă… plac?
Că n-am lămurit patentul –
Cin’ plătește branșamentul?

Și mai e o întrebare-
Vestita canalizare
Pluviala, colectează?
Sau, pe stradă, barbotează?

Mintea mea, nu-i sufletistă,
Dar nu-i nici economistă-
Nu vreau cifre și suspine,
Ci doar străzi, fără piscine!

Decât prin noroi, să sar,
De pe solul selenar,
Aș dori, măcar o dată,
Să nu sar din baltă-n baltă!

Asta-i treaba pe la noi-
Trec și vânturi, trec și ploi,
Lasă urme purulente
Din orgolii recurente!

Nu știu ce improvizează,
Nu importă, cum votează,
Fiecare-n legea lui,
Stă pe strada… nimănui!

Faceți, fraților, o haltă,
Nu mai dați cu piatra-n baltă!
Că, atunci când vă certați,
Tot pe noi, ne împroșcați!” -semnată Arici după blogul cu același nume.
Poate cineva va trimite o pompă să scoată apa de pe strada Dumitriu și Băltărețului, va băga un buldo să niveleze strada Dunării sau Vrancei.

Cristina Rădulescu