Émile Jean-Baptiste Philippe Bin, pictor francez

Émile Jean-Baptiste Philippe Bin (10 februarie 1825, Paris, Franța – 4 septembrie 1897, Marly-la-Ville, Île-de-France, Franța) a fost un pictor francez, cunoscut mai ales ca portretist, pictor de subiecte mitologice și acuarelist, dar și ca personalitate implicată în viața politică.

Émile Bin s-a născut la Paris, într-o familie de artiști. Tatăl său, pictorul Jean-Baptiste François Bin, supranumit uneori „Bin tatăl”, i-a oferit primele lecții de desen și pictură. Între vârstele de doisprezece și cincisprezece ani, a studiat sub îndrumarea unchiului său, Nicolas Gosse. Ulterior, a lucrat pentru o perioadă alături de Léon Cogniet, iar în 1842 a fost admis la École des Beaux-Arts. Prima sa participare la Salon a avut loc trei ani mai târziu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Émile_Bin#/media/Fișier:Bin,_par_Mulnier.jpg

Convins republican, Bin s-a implicat activ în evenimentele politice ale epocii și a luptat pe baricade în timpul revoluțiilor din 1848 și 1851. Fidel convingerilor sale, a refuzat mai târziu să realizeze un portret al lui Napoleon al III-lea destinat primăriei din Montmartre, deși situația financiară a familiei sale era dificilă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Émile_Bin#/media/Fișier:Bin_Orpheus.jpg

La începutul carierei, Émile Bin s-a dedicat în special picturii decorative. A lucrat la decorarea unor hoteluri din Paris și Reims, inclusiv la marea sală a Hôtel du Louvre, proiect realizat împreună cu unchiul său. Activitatea sa a inclus, de asemenea, lucrări pentru Muzeul Național de Istorie Naturală, École Supérieure de Pharmacie, Crédit Mobilier și Biserica Saint-Sulpice, precum și pentru diverse reședințe private.

În cadrul Expoziției Universale din 1867, a contribuit la decorarea Pavilionului egiptean, proiect pentru care a fost distins cu Ordinul Medjidie. În 1871 a primit trei comenzi artistice din Rusia.

Bin era un mare admirator al lui Michelangelo și Rafael. În 1866 a vizitat Roma împreună cu unul dintre elevii și colaboratorii săi, Joseph Blanc. Călătoria i-a consolidat interesul pentru subiectele istorice și anecdotice, precum și pentru reprezentările inspirate din mitologia antică. Printre lucrările sale cunoscute se numără „Hamadriada” din 1870 și „Moartea lui Orfeu” din 1874.

În timpul asediului Parisului din 1870, a fost numit în Consiliul de Armament și Aprovizionare. Totuși, a refuzat să participe la Comuna din Paris și s-a retras la Argentan. A rămas întreaga viață anticlerical și apropiat de ideile radicale ale stângii.

În 1878, Émile Bin a fost numit Cavaler al Legiunii de Onoare. Doi ani mai târziu, s-a numărat printre fondatorii Société des Artistes Français și, în anul următor, ai Salon des Artistes Français. Ca profesor, a format mai mulți artiști care aveau să devină cunoscuți, printre care Charles Léandre, Paul Milliet, Henri Rivière și Paul Signac.

Pe lângă activitatea artistică, Émile Bin a avut și o importantă implicare politică. În 1883 a devenit primar al arondismentului al XVIII-lea din Paris. În 1889, a fost înlăturat din funcție de ministrul de Interne Ernest Constans, fiind acuzat de simpatii boulangiste.

Decizia ar fi putut fi influențată și de portretul pe care Bin îl realizase generalului Georges Boulanger, expus la Salon în 1888. Artistul considera însă că înlăturarea sa din funcție a fost rezultatul unor manevre politice, pe fondul confruntărilor electorale dintre susținătorii diferitelor grupări politice ale vremii.

Tot în 1889, cu ocazia aniversării a o sută de ani de la Revoluția Franceză, Émile Bin a realizat o amplă dioramă istorică alcătuită din douăzeci de pânze, expusă în Parc des Buttes-Chaumont. Lucrarea prezenta o serie de evenimente importante din istoria Franței, de la Asaltul Bastiliei până la plecarea lui Léon Gambetta în timpul asediului Parisului.

Émile Bin a murit la 4 septembrie 1897, la Marly-la-Ville, în regiunea Île-de-France.