Stanford Moore, biochimist american

Stanford Moore a fost unul dintre biochimiștii americani care au contribuit decisiv la dezvoltarea metodelor moderne de studiere a proteinelor. Pentru cercetările sale remarcabile privind structura și funcționarea proteinelor, a primit, în anul 1972, Premiul Nobel pentru Chimie, alături de Christian B. Anfinsen și William H. Stein.

Născut la 4 septembrie 1913, în Chicago, Stanford Moore și-a dedicat întreaga carieră cercetării științifice. A murit la 23 august 1982, la New York, lăsând în urmă o contribuție importantă la dezvoltarea biochimiei moderne.â

Ustilago sphaerogena Ribonuclease U2 with AMP PDB entry 3agn^[1]

A2-33 – Own work

Crystal structure of Ustilago sphaerogena Ribonuclease U2 Complexed with AMP

• CC BY-SA 4.0
• File:3agn.png
• Created: 15 May 2015
• Uploaded: 15 May 2015

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Ribonuclease#/media/File:3agn.png

Moore și-a obținut doctoratul la Universitatea din Wisconsin, în 1938. Un an mai târziu, în 1939, s-a alăturat Institutului Rockefeller pentru Cercetări Medicale din New York, instituție cunoscută astăzi sub numele de Universitatea Rockefeller. În 1952, a devenit profesor în cadrul acestei prestigioase instituții.

Colaborarea dintre Stanford Moore și William H. Stein a avut un impact major asupra biochimiei. Cei doi cercetători au dezvoltat metode noi de cromatografie, utilizate pentru analiza aminoacizilor și a peptidelor rezultate în urma descompunerii proteinelor.

Una dintre cele mai importante realizări ale lor a fost contribuția la dezvoltarea, în 1958, a primului analizor automat de aminoacizi. Această invenție a simplificat și accelerat considerabil studiul structurii proteinelor.

În anul 1959, Moore și Stein au folosit aceste metode moderne pentru a realiza prima determinare completă a structurii chimice a unei enzime – ribonucleaza. Descoperirea a reprezentat un pas important în înțelegerea modului în care proteinele funcționează la nivel molecular.

În 1972, Stanford Moore a primit Premiul Nobel pentru Chimie, împreună cu William H. Stein și Christian B. Anfinsen.

Distincția a fost acordată pentru contribuțiile lor la înțelegerea legăturii dintre structura chimică a proteinelor și activitatea lor biologică, în special în cazul enzimei ribonuclează.

Cercetările lor au demonstrat cât de importantă este structura unei proteine pentru funcționarea acesteia, contribuind la dezvoltarea ulterioară a biologiei moleculare și a biochimiei moderne.

Stanford Moore a ocupat de-a lungul carierei numeroase funcții importante în organizații științifice americane și internaționale.

Printre acestea se numără:

• activitatea în cadrul Societății Americane a Chimiștilor Biologici, unde a fost trezorier și ulterior președinte;
• președinția Societății Biochimice din America, în anul 1966;
• participarea la activitatea Academiei Naționale de Științe din Statele Unite;
• implicarea în American Chemical Society și în numeroase alte organizații științifice internaționale;
• funcția de președinte al Federației Societăților Americane de Biologie Experimentală, în 1970;
• participarea la comisii și congrese internaționale dedicate studiului proteinelor și biochimiei.

De asemenea, Moore a fost membru al mai multor academii și societăți științifice prestigioase din Statele Unite și Europa.

De-a lungul vieții, Stanford Moore a primit numeroase premii și titluri onorifice pentru contribuțiile sale în domeniul biochimiei.

Printre cele mai importante se numără:

• titlul de doctor honoris causa al Facultății de Medicină a Universității din Bruxelles, în 1954;
• titlul de doctor honoris causa al Universității din Paris, în 1964;
• Premiul American Chemical Society pentru cromatografie și electroforeză, acordat în 1964 împreună cu William H. Stein;
• Medalia Richards a American Chemical Society, în 1972;
• Medalia Linderstrom-Lang, acordată la Copenhaga, în 1972.

Prin cercetările sale, Stanford Moore a ajutat la dezvoltarea unor metode care au făcut posibilă înțelegerea mult mai precisă a structurii proteinelor. Munca sa, realizată în special în colaborare cu William H. Stein, a deschis noi direcții în studiul enzimelor și al proceselor fundamentale ale vieții.