Emil Isac, poet simbolist, prozator și publicist român, membru corespondent al Academiei Române

Emil Isac (27 mai 1886 – 25 martie 1954) s-a născut la Cluj, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, în familia avocatului Aurel Isac (1845–1932) și a Elizei Roșescu (1854–1922), profesoară de desen. A urmat cursurile Liceului Piarist din Cluj și ale Liceului Grăniceresc din Năsăud, continuându-și studiile universitare la Facultatea de Drept și apoi la Facultatea de Științe Sociale din Cluj.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Isac#/media/Fișier:Emil_Isac.jpg

Stabilit la Cluj din 1895, orașul i-a rămas reședință permanentă și sursă de inspirație. A debutat în poezie pe 25 noiembrie 1903, cu versul La umbra plopilor, publicat în revista Familia. Ulterior, a colaborat cu numeroase publicații culturale și literare de prestigiu: Viața Nouă, Noua Revistă Română, România Muncitoare, Cuvântul Liber, Viața Românească ș.a.

Încă din anii de studenție, Isac a fost atras de ideile progresiste și umanitariste, manifestând o empatie profundă pentru destinul clasei muncitoare. Aceste convingeri aveau să se reflecte în tonul social și lirismul grav al scrierilor sale.

După moartea sa, survenită la 25 martie 1954 la Cluj, în locuința poetului a fost înființat Muzeul Memorial „Emil Isac”, organizat în trei încăperi dedicate vieții, operei și familiei scriitorului.

Poezia lui Emil Isac este tributară simbolismului, dar exprimă și accente de protest social, naționalism ardelenesc, melancolie metafizică și umanism militant. Printre cele mai cunoscute creații lirice se numără: Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece.

Volume publicate:

• Poezii, impresii și senzații moderne (1908)
• Ardealule, Ardealule bătrân (1916)
• Poeme în proză (1923)
• Cartea unui om (1925)
• Poezii (1936)
• Opere (1946)
• Poezii alese (1954, 1956)
• Scrieri alese (1960)
• Versuri (Editura Tineretului, 1964)
• Poezii (Editura Minerva, 1975)
• 110 poezii (Editura Dacia, 1981)

Traduceri:

• Őszi ének (Cântec de toamnă), traducere în limba maghiară de Erik Majtényi, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1962

Emil Isac este considerat unul dintre deschizătorii poeziei moderne în Transilvania și un precursor al liricii sociale în literatura română. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1948.