Vladimir Ghika, prinț, diplomat, scriitor, filantrop, preot catolic român

Vladimir Ghika s-a născut pe 25 decembrie 1873, la Constantinopol (astăzi Istanbul, Turcia), și a trecut la cele veșnice pe 16 mai 1954, în închisoarea Jilava, lângă București.

Provenea dintr-o familie nobilă, fiind nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore Ghika Vodă (1849–1856). Tatăl său, Ioan Ghika, a fost general de divizie și ministru de externe al României, iar mama sa, Alexandrina Moret de Blaremberg, era descendentă a regelui Henric al IV-lea al Franței. Vladimir a avut patru frați și o soră: Grigore, Alexandru, Gheorghe, Ella (toți decedați tineri) și Dimitrie (1875–1967).

Botezat ortodox, Vladimir a fost trimis în 1878 la studii în Toulouse, Franța, unde a fost în grija unei familii protestante. După finalizarea studiilor în 1893, a urmat cursurile Facultății de Științe Politice din Paris (1893–1895), în paralel aprofundând medicina, botanica, arta, literele, filosofia, istoria și dreptul.
În 1902, Vladimir Ghika, aflat la studii de filosofie și teologie la Roma, a luat o decizie excepțională: a trecut la credința romano-catolică, păstrând însă respectul pentru tradiția ortodoxă. Această alegere i-a provocat mamei sale o mare tristețe.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Ghika#/media/Fi%C8%99ier:Vl.Ghika_porte_le_drapeau%C3%A9cussonn%C3%A9_du_Coeur_Sacr%C3%A9_de_J%C3%A9sus_de_Roumanie_(Agence_Rol).jpeg

Deși și-a dorit să devină călugăr, papa Pius al X-lea l-a îndemnat să urmeze apostolatul laic. Astfel, Vladimir Ghika a devenit unul dintre pionierii apostolatului laic, propovăduind în numeroase locuri, printre care București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sydney și Buenos Aires.
Revenit în România, a deschis primul dispensar gratuit din București, „Betleem Mariae”, și spitalul-sanatariu „Vincentiu de Paul”, care ofereau servicii medicale gratuite. Aici a funcționat și prima ambulanță din țară. Aceste inițiative l-au consacrat drept unul dintre cei mai dedicați filantropi catolici din România.

Pe lângă activitatea medicală, Vladimir Ghika a participat la îngrijirea răniților în războiul din Balcani (1913) și a avut misiuni diplomatice în timpul Primului Război Mondial.
La 7 octombrie 1923, Vladimir Ghika a fost sfințit preot la Paris de cardinalul Dubois, devenind primul preot român biritual, cu dreptul de a sluji atât în ritul latin, cât și în cel bizantin. A slujit în parohia săracă Villejuif din Paris și a fost rector al Bisericii Străinilor. În 1931, Scaunul Papal i-a conferit titlul de „Protonotar Apostolic” pentru munca sa misionară și caritabilă.
În 1939, Vladimir Ghika s-a întors în România, unde a rămas și după începutul regimului comunist. Refuzând să părăsească țara, a fost arestat pe 18 noiembrie 1952, fiind acuzat de „înaltă trădare”. A fost torturat în închisoarea Jilava, unde a murit pe 16 mai 1954. Mormântul său se află în cimitirul Bellu Ortodox.

Gânduri și reflecții

• „Există oare lucruri mari și lucruri mici, atunci când faci totul din iubire pentru Dumnezeu și numai pentru El?”
• „Nu-L iubim pe Dumnezeu așa cum se cuvine dacă, iubindu-L, nu știm să-L facem iubit.”
• „Dacă știi să-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, o să-L regăsești în tot ceea ce ți se întâmplă.”

Viața și sacrificiul Monseniorului Vladimir Ghika rămân un exemplu de credință, caritate și devotament față de semeni.

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/parinti/monseniorul-vladimir-ghika-122664.html